|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
27.09.2012, 22:04:17 | 0 comentarii | 1339 vizualizari
Neliniştea Mării
Articole de acelasi autor
de Petronela VALI SLAVU
Premiile Concursului Naţional de Creaţie Literar-Artistică „Neliniştea Mării” s-au decernat în cadrul unei festivităţi, desfăşurate joi, 20 septembrie 2012.
Moderatorul festivităţii a fost dl. Aurel Lăzăroiu, preşedintele Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu” Constanţa. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe secţiuni (Epigramă, Fabulă/ Poezie umoristică, Poezie, Proză, Caricatură, Pictură şi Fotografie), la fiecare secţiune fiind cinci nominalizaţi, din care s-au ales trei premianţi. Pe lângă premiile fiecărei secţiuni, au mai fost acordate menţiuni speciale, dar şi… Trofeul concursului.
Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca) - Trofeul concursului
Parodii după Scrisorile II şi III ale lui Mihai Eminescu
II
De ce n-am trimis mesaje, după primul, mă întrebi?
Crezi că marea mă abate cu ispita-i de la trebi?
Crezi că dorm întreaga noapte între galbene cearceafuri,
Chiar de iau la unşpe-doişpe somnifere şi-alte prafuri?
Dacă tu ai sta-n hotelul prăpădit, de două stele,
Între lifturi zgomotoase, ristorante şi manele,
În căldură sufocantă şi miros de nedescris,
Ai vedea că am dreptate laptop-ul să-l ţin închis!
Căci mă-ntreb dacă-ţi convine ţie, în definitiv,
Ca mesajele din partea-mi să te-ncarce negativ!
III
Iar pe plajă, pe cearceafuri, mii de trupuri despuiate,
Zac întinse la grămadă, zece ore jumătate,
Sau se vânzolesc întruna cu pahare mari de suc,
Vin, te calcă pe picioare, stau oleacă şi se duc,
Sau se bălăcesc în apă, înotând spre geamanduri,
Cu pernuţe, mingi, saltele, sar, rupânduse-n figuri;
Unii stau cuminţi aproape, ne-ndrăznind spre larg să plece,
Alţii - bat în lemn - se-avântă, gata-gata să se-nece...
Sunt români de multe feluri ce-au venit să se distreze
Și, de-s patruzeci de grade, stoici stau pe metereze...
Cavaleri ce-ncearcă iarăşi o idilă să înceapă,
Însuraţi cu burta mare, mâncători de ai şi ceapă,
Soacre stând cu ochii-n patru după fete şi nurori,
Fete mari, cu nuri părelnici doritoare de feciori,
Copilaşi cu funduri goale, construind, de zor, castele,
Bunicuţi curbaţi de spate aducând nisip la ele,
Fotografi cu „mâine-i gata!”, cu maimuţe după cap,
Furnizori nomazi de bere şi la halbă şi la ţap,
Ambulanţi cu pop-corn, fructe, apă minerală, plată,
Cremvurşti, sandvişuri, clătite, eugenii, ciocolată...
Nalţii, scunzii, graşii, slabii, snobii, veselii şi triştii,
Se-adunară la Mamaia și formează-aici turiştii!
Înspre seară, arşi de soare, se retrag înspre hotele,
La rulote sau căsuţe sau în corturi, pe saltele,
Iar în urma lor se-ntinde marea mare de gunoaie:
Peturi, pungi, hârtii, pahare, adunate-n muşuroaie,
Încât cei ce ies, spre seară, câte unul, câte doi,
Urmăresc, romantici, luna de la groapa de gunoi...
După cină, cei mai tineri, pe alei şi pe poteci,
Se îndreaptă cu ardoare spre concerte, discoteci,
Şi petrec întreaga noapte zbânţuindu-se rebeli
Lângă scene ce emană zeci de mii de decibeli!
Dimineaţa, pe la şapte este linişte concretă,
Dar la nouă jumătate balamucul se repetă.
Cum nu vii tu, Băse, doamne, ca, răstindu-te la ei,
Să-i îmbarci în multe nave, de la diguri, de la chei
Şi-n Rouen, în port, prin Bosfor, cu de-a sila să-i transporţi,
În cabine şi pe punte şi în cale, pe suporţi,
Să-i debarci apoi pe-o plajă cu lopata ca pe lest,
Poate văd şi ei acolo cum se face plajă-n Vest,
Iar pe vase, prora-pupa să pui flăcări peste tot,
Să se-ntoarcă toţi acasă de-a înotul, dacă pot!
Petronela-Vali Slavu (Aninoasa, Hunedoara) - Premiul I la Fabulă
Cugetările unui val
Un val, în Marea… (nu contează care),
Venea spre mal, din ce în ce mai tare,
Gândindu-se că el şi-ai lui confraţi
Îi pot înspăimânta şi pe piraţi.
Iar ţărmul, când îl vede, se-ngrozeşte,
Că-l erodează cât ai zice „peşte”.
Când, cu mânie, se avântă-n zare,
Scufundă chiar şi marile vapoare,
Iar să înece-un om – meteahnă veche –
E, pentru el, chiar… floare la ureche.
*
Cuprins de meditaţia adâncă,
Ajuns la mal, s-a sfărâmat de-o stâncă.
Morala – dacă judecăm la rece –
E clară: Ce e val ca valul trece!
Din lumea peştilor
O să vă spun povestea stavridului lucios,
Cu solzii ca argintul şi corpu-alunecos,
Ce nu-i, acolo-n mare, fiinţă de temut,
Dar printre răpitoare-i destul de cunoscut.
El pleacă să vâneze, cu dinţii ascuţiţi,
În preajma sa, guvizii înoată îngroziţi.
Se teme, când îl vede pe-aproape, o scrumbie
Sau o sardea micuţă, dar… iată o hamsie!
Surâde la ideea că are hrana-n faţă,
O urmăreşte-n grabă şi-ndată o înhaţă.
Povestioara noastră dramatic s-a sfârşit,
Căci un calcan feroce, pe loc, l-a înghiţit.
Morala:
La fel e şi la oameni, de ne gândim un pic,
Tot peştele mai mare-l înghite pe cel mic.
Ţânţarul
Mă legănam în balansoar,
În timp ce lecturam ceva,
Când, dintr-odată, un ţânţar
A poposit pe fruntea mea.
Am vrut cu cartea să-l strivesc,
Mi-am dat de două ori în cap
Şi-am început iar să citesc,
Sperând că e uşor să scap.
A revenit, s-a pus pe-obraz,
Cu bâzâitu-i sfidător,
Mi-am tras o palmă, de necaz,
Dar el era departe-n zbor.
Şi tot aşa, a revenit,
Iar eu, crezând că îl răpun,
M-am tot lovit, m-am pălmuit…
Ce vânătăi am, nu mai spun!
Convins că lupta-i în zadar,
Am renunţat, trăgând sudalme,
Nervos că un banal ţânţar
Mă face să mă iau la palme.
Morala:
Când lupta este inegală,
Asemenea ţânţarului,
Să foloseşti, cu chibzuială,
Puterea… adversarului!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
