|
Nr. 4239, vineri 24 iul 2026, Anul XIX
 .
04.12.2012, 23:36:22 | 0 comentarii | 1204 vizualizari
Notă asupra ediţiei
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
În ultimii ani am publicat în Prăvălia cu istorii, supliment al Ziarului Văii Jiului, mai multe poveşti-document având ca subiect politica din perioada interbelică a Văii Jiului. Am intenţionat să editez un volum pe această temă dar, confruntat cu bogăţia informaţională care ar fi dat naştere la un volum de foarte mari dimensiuni, greu de editat şi de… citit, mi-am regândit proiectul Politica pe Jiul de Est şi de Vest, integrat ciclului Vieţile Văii Jiului. Şi astfel s-a născut prezentul volum, primul din acest proiect. Ca şi acum, nici atunci mişcarea sindicală din Valea Jiului nu putea fi ruptă de contextul politic.
După cum veţi observa, sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni, denumit şi „roşu”, nu a avut deloc o viaţă uşoară. Până prin 1926 a fost prins, ca şi celelalte sindicate din Valea Jiului, în iureşul bătăliilor cu sindicatele „galbene”. Aşa erau denumite sindicatele agreate de putere. De fapt, „galbenii” activau în cadrul Centrului Sindicatelor Naţionale din Transilvania şi Banat, care avea sediul central chiar în Valea Jiului, la Petroşani. „Roşii” erau membri ai Uniunii muncitorilor mineri din România, „aripa”… socială a Partidului Social Democrat, afiliată la Internaţionala de la Amsterdam.
Apoi, sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni a trebuit să lupte cu impostura şi manipularea sindicală (care s-a sfârşit dramatic la 6 august 1929, când au fost ucişi de gloanţele jandarmilor 22 de muncitori), cu urmările generate de prima criză mondială, cu şomajul şi sărăcia, cu concurenţa dintre petrol şi cărbune, cu patronatul, cu nenumăratele provocări ale istoriei şi, nu în ultimul rând, cu indolenţa muncitorilor.
Ca structură organizatorică, Uniunea muncitorilor mineri din România (afiliată la Internaţionala minerilor şi la Confederaţia Generală a Muncii - o structură sindicală formată din mai multe uniuni) avea câteva secretariate regionale, printre care unul şi în Valea Jiului, conduse de un secretar regional. Secretariatele regionale erau coordonate de un secretariat central. Pe coperta I a volumului se poate observa harta filialelor uniunii miniere, care, pe lângă minerii de cărbune, îi reunea şi pe lucrătorii de la minele de aur, fier şi sare.
Titlul cărţii, Vă ordon: confiscaţi drapelul roşu!, este inspirat de o realitate a epocii interbelice. Pentru a organiza diverse manifestaţii (primirea unor conducători ai sindicatelor, Ziua Internaţională a Muncii, 1 Mai etc.), sindicatele social-democrate aveau nevoie de aprobarea autorităţilor civile şi militare. Deoarece pentru muncitorii social-democraţi aceea nu era manifestaţie dacă nu ieşeau cu steagul roşu şi cu fanfara în fruntea coloanei de demonstranţi, uneori autorităţile le acordau autorizaţie, dar le interziceau să iasă „cu fanfara şi drapelul roşu în frunte”. Această interdicţie era câteodată încălcată de muncitorii social-democraţi. Atunci conducătorii locali ai poliţiei şi siguranţei ordonau subalternilor confiscarea steagului roşu. Acţiune care se solda cu adevărate bătălii, muncitorii apărându-şi… minereşte drapelul roşu, în fapt identitatea doctrinară.
Din fericire, spre diferenţă de zilele noastre, viaţa internă a organizaţiei sindicale era transparentă, publicaţiile sindicale informându-i pe membrii de sindicat despre activitatea sindicală, despre adunări generale, alegeri etc. Aşa se face că am reuşit, cu multă trudă, să reconstitui, pentru prima dată, conducerile Sindicatului minerilor din Lupeni de la origini până în 1939. E drept că atunci conducătorii de sindicat nu aveau ce să ascundă sub uşă, ei fiind aleşi, ci nu rodul unor conjuncturi ilicite, aşa cum se mai întâmplă şi astăzi chiar la un sindicat din Lupeni.
Am ales ca punct terminus anul 1939, deoarece în timpul celui de-al doilea război mondial şi apoi în anii instaurării puterii sovietice şi în perioada comunistă, sindicalismul îşi schimbă paradigma, războiul şi implicarea Partidului Comunist în viaţa sindicală garând pe linie moartă sindicatele social-democrate. Nu exclud posibilitatea unui alt volum care să trateze sindicalismul în aceşti ani.
Trebuie să amintesc că la minele din Lupeni, în afara sindicatului social-democrat al minerilor, mai existau şi sindicatele muncitorilor metalurgişti şi constructori, tot social-democrate, a căror activitate merită şi ea cercetată.
Mulţumesc pentru sprijinul acordat în documentarea şi editarea acestui volum d-lor ing. Nicolae Drăgoi - directorul general al Companiei Naţionale a Huilei, prof. Cristian Resmeriţă, deputat PSD, şi ing. Adrian Jurca, membru al organizaţiei PSD Lupeni.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
