Grigore Chitul – Bistriţa

 

Utilităţile

Zăpadă, viscol sau ninsoare,

Caniculă sau viitură –

Chiar dacă n-o să ne doboare,

Tot ne dă gata vreo... factură!

 

S-a anunţat sfârşitul lumii!

Această ştire-n fel şi chip s-a

Tot dat în presă, dar în van

Am aşteptat Apocalipsa

De trei sau patru ori... pe an!

 

Petru-Ioan Gârda – Cluj-Napoca

 

Apocalipsa ca miză

Pornit să uit ce-nseamnă lipsa,

Atâta m-am împrumutat,

Că, dacă-i zvon Apocalipsa,

Sunt pur şi simplu terminat!

 

Adevărata Apocalipsă a anului 2012

Plăcuţa Maya fabulează

Şi nu mă sperie deloc;

Nenorocirea-i că urmează

Apocalipsa după Boc.

 

Ion Ruse – Constanţa

 

Apocalipsa în rate

Au, cei din est, un calendar,

Pe stilul vechi, din câte ştiu;

Sfârşitul lor e, aşadar,

Cu paişpe zile mai târziu.

 

Petronela-Vali Slavu – Aninoasa

 

Apocalipsa, în preajma 

sărbătorilor de iarnă

Acelor ce aşteaptă, speriaţi,

Sfârşitul lumii - tragică ursită -

Şi-ar trebui, un pic, încurajaţi,

Le spun: „Apocalipsă fericită!”

 

Planuri, după 21 decembrie

Un tip a hotărât să se însoare,

Acuma, că primejdia-a trecut,

Dar bănuieşte, sărăcuţul, oare,

C-apocalipsa-i doar la început?

 

Apocalipsa, pe meleaguri carpatine

Apocalipsa, după cum e scris,

Ajunsă-n România, a avut

Senzaţia de deja vu şi-a zis:

Uitucă sunt! Pe-aici am mai trecut!

 

Unui delăsător

Am mai muncit, dar în zadar,

Că-n casa mea se simte lipsa

Şi voi vedea ce-oi face, dar

Aştept să treacă-Apocalipsa.

 

Rugăciunea unui om trecut prin viaţă

Am prins cutremurul, eclipsa,

De-acum mai am un singur dor:

Să nu ratez Apocalipsa,

Pe urmă, Doamne, pot să mor!

 

Ioan Toderaşcu - Vaslui

 

Pesimism 

Speranţele ni-s, azi, tot mai deşarte, 

În lume-i haos mare şi prăpăd, 

Sfârşitul lumii nu e prea departe, 

Dar mai apuc, cu-aşa guvern, să-l văd? 

 

Românii se călesc pe zi ce trece 

În ţara noastră, tot scăzând venitul, 

E vai şi-amar de noi, ca şi popor, 

Dar, cel puţin, când va veni Sfârşitul, 

Vom trece peste-acesta mai uşor!...

 

Ica Ungureanu – Buzău

 

O dată-n viaţă e Apocalipsa, ce naiba?

Când va veni al lumii trist apus

Şi toţi vor zice: „De acuma, basta!”

Eu una mă voi bucura nespus,

Că am trăit s-o pot vedea şi pe-asta.

 

… dar a venit Moş Crăciun!

 

Dacă Apocalipsa nu s-a ţinut de cuvânt, iată că Moş Crăciun nu s-a lăsat aşteptat, nici de această dată. Ca să aibă timp să ajungă la toţi copiii, până de sărbători, şi-a înhămat, din timp, renii la sanie şi a pornit să împartă daruri. A poposit, mai întâi, pe la grădiniţe şi pe la şcoli, pentru a asista la serbări. Nu au fost ocoliţi nici micuţii mei, din clasa pregătitoare, de la Şcoala Gimnazială Nr. 4 Vulcan, care au avut, miercuri, un carnaval. În jurul bradului împodobit, Alba ca Zăpada (Daria Pîrvuleţu), mama sa vitregă (Roxana Nicola), cei… şase pitici (Darius Bereian, Bogdan Ciortea, Raul Maier, Rareş Miron, Leonardo Nicoi, Daniel Vamanu), cele patru anotimpuri (Andra Dobre, Anisia Bîru, Iasmina Vass şi Andreea Talpalaru), o veveriţă (Bianca Frunză), o păpuşică (Sabrina Ion), o vulpiţă (Aida Şoimu) şi Scufiţa Roşie (Şchiopu Oana) şi-au interpretat frumos rolurile. Spectatorii i-au răsplătit cu aplauze, iar Moş Crăciun, cu daruri. Le ofer şi eu, acum, două poezii de sezon, scrise de mine, special pentru copii şi le urez vacanţă plăcută şi sărbători fericite!

 

Rondelul primilor fulgi

 

Fulgii cad din cer: Pic! Pic!

Albi precum lăpticul.

Mieunel, pisoiul mic,

Şade la bunicul,

 

Lângă sobă, pe-un ilic,

Tolănit, voinicul.

Fulgii cad din cer: Pic! Pic!

Albi, precum lăpticul.

 

Că zăpada nu-i lăptic

A-nţeles pisicul.

Când să guste doar un pic,

I-a-ngheţat boticul.

 

Fulgii cad din cer: Pic! Pic!

 

Popas în dumbravă

 

Din văzduh, zăpada cerne,

Înserarea se aşterne.

Moşul a pornit spre sat,

De cadouri încărcat.

 

A oprit în dumbrăvioară

Şi-a luat din sănioară

Daruri pentru puii care,

I-au trimis, din timp, scrisoare.

 

Din desaga mare scoate

Acadele aromate,

De frăguţe şi de mure,

Pentru urşii din pădure.

 

După care –ţup, ţup, ţup-

Puişorilor de lup

Le oferă-n dar, acuş,

Iezişori haioşi de pluş.

 

Veveriţelor drăguţe,

Acrobate pe crenguţe,

Le dă daruri mult visate:

Nuci şi-alune glazurate.

 

Trece şi pe la vulpiţe,

Chiar de sunt mai ştrengăriţe,

Şi le dă, ca altădată,

Cocoşei de ciocolată.

 

Terminând cu puişorii,

Ca să nu-l apuce zorii,

Se grăbeşte către sat,

Unde este aşteptat.