|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
07.02.2013, 21:43:53 | 0 comentarii | 1309 vizualizari
Lucian Perţa – „teatru de buzunar”
Articole de acelasi autor
de Petronela VALI SLAVU
Domnul profesor Lucian Perţa, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este considerat de importantul critic literar Gheorghe Grigurcu drept cel mai mare parodist al României. V-am prezentat, anul trecut, o cronică a Festivalului Naţional de Umor „Zâmbete în Prier”, desfăşurat la Vişeu de Sus. Ei, bine, „vinovat” de reuşita acestei manifestări este chiar dl. Lucian Perţa, iniţiatorul şi organizatorul festivalului. De curând, mi-a trimis trei volume de „teatru de buzunar”: „Vin turcii”, „Şedinţă de consiliu” şi „De-a şcoala”. Astăzi, sunteţi invitaţii dumnealui la o şedinţă cu părinţii. Nu vă speriaţi, e vorba de o piesă de teatru, din volumul „De-a şcoala”! Aşa că ar fi bine să vă grăbiţi, să prindeţi loc în primele rânduri. Să înceapă spectacolul! Şedinţă cu părinţii, chiar aşa (I)
(Comedie amăruie într-un simplu act)
PERSONAJELE:
Ovidiu Popescu – inginer, între două vârste
Dorina Scaiete – casnică, între două vârste
Elvira Adamache – profesoară de matematică, dirigintă, tânără domnişoară
Alexa Codin – elev în clasa a X-a
O bătrână – bunică, vârsta a treia
Un bătrân – bunic în putere
Directoarea – persoană cu prestanţă, ochelari şi vârstă nedefinită
Actul I – Scena I
Decor: Un coridor obişnuit de şcoală obişnuită, cu un perete acoperit cu obişnuitele tablouri de absolvenţi, premianţi şi membri ai echipelor de fotbal şi karate.
Ovidiu (jovial): Bună ziua tuturor! (Se adresează unei doamne) Pentru şedinţa cu părinţii...
Dorina (amabilă): Da, da, aici!
Ovidiu: La ora 17.00, nu?
Dorina: Sigur că da. La ora cinci, să ne adunăm la şcoală, prima şedinţă din acest an, din acest ciclu, deja au dirigintă, gata cu doamna învăţătoare!
Ovidiu (alarmat): Dar ce s-a întâmplat? A păţit ceva?
Dorina: A, nu, şi-a terminat seria, o ia de la început cu clasa I, ai noştri, gata, sunt în ciclul gimnazial... Pe cine aveţi?
Ovidiu: Un băieţel, Călin (zâmbind) A, da,acum e gimnazist, e un băiat, un ditamai băiatul!
Dorina: A terminat aici a IV-a? Parcă nu vă cunosc...
Ovidiu (uşor jenat): Scuzaţi-mă, să mă prezint: Ovidiu, Ovidiu Popescu, inginer.
Dorina (întinde mâna): Dorina, Dorina Scaiete, casnică ca să zic aşa...(Ovidiu îi sărută mâna) Sunteţi nou pe la noi, nu-i aşa?
Ovidiu: Da, doamnă, m-aţi prins. Am venit abia în vară, m-am mutat cu serviciul la o firmă de TV Cablu aici la dumneavoastră. Eu, adică noi, familia, soţia şi mai am o fată studentă la Bucureşti, suntem din Constanţa. De acolo am venit, ne-au dat de la serviciu apartament, chiria e modică, rentează.
Dorina: Unde aţi găsit apartament modic?
Ovidiu: Păi nu, că nu am căutat noi. Ni l-au dat de la firmă, la G-uri, etajul doi, foarte bun. Am înţeles că mai sunt câteva libere acolo.
Dorina (intrigată): Ca să vezi, şi eu am căutat de-a nebuna toată vara măcar o garsonieră pentru băiatul cel mare, a terminat stomatologia şi şi-ar fi deschis aici un cabinet. (Cu năduf) Na, n-a fost să fie, cine ştie cui şi pe unde va scoate el dinţii, că e plecat acum în Italia la un coleg de facultate. (Pe coridor se produce rumoare, apare o profesoară cu catalog, înconjurată de părinţi).
Elvira: Bună ziua! Cred că pe mine mă aşteptaţi. Sunt Elvira Adamache, dirigintă la clasa a V-a C. Eu v-am convocat la şedinţă.
Mulţimea: Da, da, la şedinţă. Pentru a V-a C. Bună ziua, bună ziua!
Elvira: Vă rog să poftiţi în clasă. Aici e a V-a C.
Voce din mulţime: Da, doamnă dirigintă, vedem, scrie, dar e închisă...
Elvira (surprinsă): Cum, e închisă? (revelaţie) Chiar aşa, da, eu am rugat femeia de serviciu, ştiţi, ca să se păstreze curăţenia. Un moment...Vă rog să mă aşteptaţi aici. Vin imediat .
Cortina
Scena II
Decor: (O sală de clasă. Catedra, câteva bănci, pereţii cu planşe etc.)
Elvira: Aşa, aşa, poftiţi, vă rog! (Părinţii se aşează în băncile din spatele clasei, doi câte doi, uşor stănjeniţi). Dar vă rog, poftiţi şi-n faţă! Nu vă înghesuiţi acolo în ultimele bănci! (Zâmbeşte) Era să zic în fund... Aici, vă rog, în faţa mea. (Cu spirit de glumă) Încă nu mănânc pe nimeni! (Ovidiu, Dorina şi alţi câţiva chicotesc şi iau loc în băncile din faţă). Aşa, acum e bine. Deci, să mă prezint. Aşa cum v-am mai spus unora dintre dumneavoastră pe coridor, Elvira Adamache, sunt profesoară de matematică, am terminat facultatea la Cluj acum doi ani, sunt necăsătorită, nefumătoare şi necruţătoare cu elevii indolenţi şi leneşi. De anul acesta voi fi dirigintă la această clasă şi, nu fiindcă aşa e tradiţia, fiindcă e absolut necesar, v-am convocat astăzi la şedinţă.
O bătrână (se ridică din spate): Aşa, aşa, maică, mi-o zâs mie nepoata că e musai să venim la şedinţă că altfel ne amendează şi ne ie din pensie!
Elvira: (amuzată): Ei, nici chiar aşa mătuşică, pensia e pensie, dar cum se face că văd numai bunici şi bunicuţe?!
Ovidiu (din prima bancă): Probabil că părinţii vor fi fiind la alte şedinţe…
Dorina (îl completează): De fotomodele în Turcia, Spania sau Italia! (Rumoare în sală)
Elvira: Chiar aşa, ia să facem un pic de prezenţă. O să citesc catalogul şi vă rog să vă prezentaţi fiecare pentru cine aţi venit. (Deschide catalogul) Deci cu A – nu avem, B – Bibici Alexa. Este cineva? (Se ridică un băieţandru).
Codin: Prezent! Eu sunt Codin, fratele mai mare.
Elvira (surprinsă): Bine, bine, tinere, dar câţi ani ai tu?
Codin: Trec pe şaişpe. Sunt la liceu
într-a zecea.
Elvira: Şi tu îl reprezinţi pe Alexa?
Codin: Păi da, că soru-mea a mare, care stă cu noi, n-a venit încă acasă de ieri, ştiţi, cu serviciu, la patron, la magazin, se face inventar mare…
Elvira (ironic): Chiar aşa, inventar mare!... şi ai venit tu, că şi tu eşti mare… (Schimbă tonul) Stimaţi părinţi… (Îşi dă seama) Nu, că trebuie să-mi schimb formula de adresare: Dragi reprezentanţi ai copiilor, văd că o să avem probleme de comunicare. (I se adresează din nou tânărului) Ei bine, Codine, aşa am înţeles că te cheamă, acum eşti părinte, dar părinţii, părinţii voştri unde sunt?
Codin: Păi ei sunt bine, sănătoşi. Acum, luna trecută, am vorbit cu ei la telefon…Tata e în Germania, la muncă în construcţii şi mama e în Spania deocamdată, dar e vorba că o să meargă în toamna asta la tata în Hamburg, că s-au cam terminat căpşunii pe acolo.
Elvira: Chiar aşa de despărţiţi sunt? De când sunt plecaţi?
Codin: Păi să tot fie trei ani. Eram într-a şaptea. Da, da, că soră-mea terminase liceul şi a vrut să plece şi ea, dar mama a zis ca să rămână cu noi, că mai întâi merge ea să vadă cum e, apoi vine acasă şi merge soră-mea şi tot aşa până vom fi noi mai mari şi vom putea merge singuri. Numai că primul a plecat tata, a avut o ofertă beton la Hamburg, s-a dus pe cinci ani, mai are doi.
Elvira: Şi cum vă descurcaţi? N-aveţi bunici, unchi?
Codin: Avem bunici din partea mamei, în apropiere, în comuna vecină, dar sunt ocupaţi. Au de îngrijit patru nepoţei, verişorii noştri, copiii unchiului Vasile, fratele cel mic al mamei. Unchiul Vasile şi mătuşa Mariana au plecat în Italia acum doi ani şi stau până… până fac ceva bani, a zis unchiu’!
Elvira: Ei, n-aş fi crezut chiar aşa ceva. Bine, tinere, adică nu e bine, dar, mă rog. Vezi ce faci cu Alexa, să aibă timp să şi înveţe. Următorul! Codreanu Monica! E cineva? (Se ridică o bătrânică)
Bătrâna: Eu sunt, maică. E nepoată-mea, Monicuţa, tare de treabă fată…
Elvira (o întrerupe): Bine, bine, mătuşică, dumneata eşti bunica, aşa-i? Şi părinţii, evident, sunt în Spania sau Italia, nu-i aşa?
Bătrâna: Nu-i aşa, maică, că-s în Grecia. O fost un an în Turcia, da’ n-o mai mărs zarafetu’, s-o dus în Grecia, acolo o zâs că-i mai îndemână.
Elvira: Zarafetu? Cu ce se ocupă acolo, mătuşică?
Bătrâna: Apoi maică, cu una, cu alta, mai de făcut curăţenie, mai cu coconii, el, ginerele îi şi şofer şi o învăţat acolo să puie şi faianţă.
Elvira: E clar. Nici nu mai are rost să strig catalogul. E cineva părinte-părinte în sală? (Se ridică Ovidiu şi Dorina. Ovidiu îi face semn Dorinei) Poftiţi doamnă!
(va urma)
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
