|
Nr. 4239, vineri 24 iul 2026, Anul XIX
 .
21.03.2013, 19:07:25 | 0 comentarii | 1959 vizualizari
GALERIE:
FOTO
De Ziua Mondiala a Apei, / Poveşti despre apaduct
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Dacă tot s-a nimerit ca ziua de apariţie a Prăvăliei cu istorii să coincidă cu Ziua Mondială a Apei, celebrate chiar azi, vă propunem o incursiune inedită prin istoricul încă neexplorat al exploatării apei în Valea Jiului. Din “pânza freatică” a documentelor am reuşit captarea câtorva poveşti. Între altele, din cele cercetate de noi am reţinut un lucru important pentru comunitatea locală: istoria apei coincide cu istoria civilizaţiei. Cum nu vrem să vă inducem şi alte concluzii, ne oprim aici, lăsându-vă nealterată plăcerea lecturii. Dacă, uneori, materialele jurnalistice publicate în ZVJ despre exploatarea în contemporaneitate a apei au “beneficiat” de drepturi la replică din partea conducerii Apa Serv, suntem siguri că aceste istorii vor rămâne fără... replică. Dacă s-ar face un clasament al celei mai înjurate întreprinderi, cred că aceea a exploatării apei din Valea Jiului ar ocupa un loc pe podium. Însă, înainte de a înjura o întreprindere, cred că e corect să-i cunoşti istoria. Corect şi fascinant, desigur.
1910. Un credit de 65.000 de coroane pentru Uzina de apă Petroşani
La 17 mai 1910, consiliul local ia o hotărâre importantă pentru istoria alimentării cu apă şi a canalizării Petroşaniului: accesarea unui credit de 65.000 de coroane de la Banca Maghiară în vederea construirii uzinei de apă şi a turnului de apă.
Chiar dacă unii comentatori ai epocii considerau că ar fi putut fi identificate şi alte soluţii, consilierii petroşeneni au fost de părere că doar un credit bancar poate dinamiza dezvoltarea reţelei de apă potabilă şi de canalizare, considerată în acea vreme o prioritate absolută a comunităţii. Nici nu avea cum să nu stea sub semnului imperativului chestiunea apei potabile şi a canalizării, din moment ce în Petroşani şi în celelalte localităţi ale Văii Jiului rata îmbolnăvirilor de tuberculoză era foarte mare. Fără îndoială că unul dintre motivele situaţiei alarmante a cazurilor de TBC era dat şi de calitatea îndoielnică a apei potabile a fântânilor, de multe ori contaminată cu feluriţi microbi, fântâni care erau folosite în comun de mai multe familii. Mai adăugăm şi faptul că, în lipsa canalizării, cei mai mulţi dintre petroşeneni aruncau zoaiele direct în stradă.
„Toate aceste probleme pot fi rezolvate prin crearea unei reţele moderne de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare. În ceea ce priveşte drumurile noastre, până acum am avut doar două alternative: ori praf ori noroi”, notează un cronicar local. Situaţia deplorabilă a drumurilor petroşenene din 1910, „noroi şi praf”, ne aminteşte de o zicală de la sud de Carpaţi, cu notorietate în perioada antebelică şi interbelică: „Să te ferească Dumnezeu de noroiul din Roşiori, de praful din Alexandria şi de judecătorii din Turnu Măgurele”…
Pentru pietruirea şi asfaltarea cu un „covor ceramic” a străzii principale a Petroşaniului, ministerul va aloca fondurile necesare. Cu toată această modernizare a drumurilor, problema era considerată rezolvată doar pe jumătate. Acelaşi cronicar ne explică şi cauza „jumătăţii de măsură” a succesului edilitar: „Vara, acest covor ceramic trebuie udat mereu, pentru ca praful purtător de microbi şi viruşi ai multor boli, în special tuberculoză, să nu ajungă în plămânii noştri. Acest lucru, şi nu numai pentru strada principală, ci şi pentru piaţete, este posibil doar prin construirea unei reţele de apă”.
Introducerea reţelei de apă potabilă şi a canalizării este văzută ca o mare victorie a civilizaţiei: „Apoi, fiecare familie va avea apa potabilă în casă, la robinet. O apă filtrată, în sfârşit, o apă sănătoasă. Astfel, fiecare cetăţean va avea acces la o baie personală, scăpând de inconvenientele generate de băile publice, puţine la număr şi insalubre, care, indiscutabil, sunt un focar de îmbolnăvire. Iar reţeaua de canalizare va elimina odată pentru totdeauna aruncarea în stradă a apelor uzate, de multe ori direct pe pantofii noştri”.
Din detaliile tehnice ale turnului de apă şi uzinei de filtrare reţinem avantajul condiţiilor naturale, care nu ştim cum şi prin ce procedee tehnico-manageriale în zilele noastre s-au transformat în… dezavantaje: „Turnul de apă şi uzina de filtrare a apelor vor fi avantajate de cursul superior al pârâului Maleia. Datorită diferenţei de altitudine, cheltuielile necesare sunt substanţial diminuate. Merită menţionat că în multe alte oraşe care nu se bucură de astfel de condiţii naturale, funcţionarea uzinei de apă presupune cheltuieli mult mai mari datorate instalaţiilor industriale de pompare a apelor în turnul de apă, în timp ce la noi, apa este urcată în turnul de apă aproape gratis datorită condiţiilor naturale optime”.
Totuşi, ziariştii timpului se dovedesc optimişti, dar şi vigilenţi cu manipularea banului public: „Atât de construirea, cât şi, ulterior, de exploatarea uzinei de apă, fără îndoială, se vor ocupa oameni cu o pregătire profesională adecvată. Nu este cazul nostru, noi suntem ziarişti, dar, câtă vreme această investiţie publică se finanţează printr-un credit important, care va fi plătit prin majorarea taxelor pe care le plătim cu toţii, ni se pare necesar să ne implicăm, astfel încât tot acest proces să fie cât mai transparent”. Transparenţa instituţiilor publice, un concept cu o vechime seculară în Valea Jiului. De reţinut…
File dintr-o istorie a apei în cereri
Odată cu edificarea de noi locuinţe, străzi, cartiere, Primăria Petroşani se confruntă cu un nou tip de cerere: cererea de extindere/ reparare a apaductului/ conductei de apă/ canalizării. Aceste cereri ale cetăţenilor vorbesc de la sine de dezvoltarea urbei şi de dinamica investiţională a exploatării apei. În cele ce urmează ne vom ocupa de câteva dintre aceste cereri, arondate unor nevoi diferite.
Grădina de copii
În 1933, grădina de copii din Petroşani solicită comisiei interimare repararea conductei de apă. Mecanicul conductei de apă le explică reprezentanţilor interimari necesitatea imperativă a reparării conductei. Aceştia “decid ca lucrările de reparaţii să se facă în contul bugetului grădinei”.
Branşament pe str. Aurel Vlaicu
“Subsemnata Văd. Ronai Ludovic cu onoare rog binevoiţi a aproba legătura mea particulară a conductei de apă cu conducta principală a oraşului în str. Aurel Vlaicu No. 8, obligându-mă a respecta statutul conductei de apă. Referitor la refacerea pavajului în stradă, dl. Nicolae Sădean este obligat a-l reface, deoarece dânsul face şi instalaţia şi a calculat şi refacerea străzii”. (9 X 1932)
Racordarea apaductului în bucătărie
“Subsemnatul cu onoare vă rog să binevoiţi a-mi aproba racordarea apaductului în bucătăria caselor locuite de mine din Colonia Brătianu No. 138, Lonea, din conducta secundară ce trece prin faţa caselor, obligându-mă a plăti spesele racordării. (...) Cu deosebită stimă, Krausz Francisc, Lonea la 2 IX 1932”.
La cererea de mai sus, Primăria Petroşani răspunde la 10 septembrie 1932: “La cererea prezentată, vă comunicăm că Comisia Interimară în şedinţa din 6 septembrie a dat autorizaţia pentru introducerea apei din conducta comunei, cu condiţia ca lucrarea să se facă conform normelor regulamentului conductei, sub supravegherea mecanicului conductei noastre, care va face şi legătura cu conducta comunei, fiind acesta singurul în drept de a executa această lucrare. Pentru folosinţa apei se vor plăti taxele conform regulamentului conductei de apă.
Apă pentru... gheaţă
Gheaţa din Valea Jiului a reprezentat nu doar o sursă de venit pentru negustorii care exploatau această resursă naturală, devenită marfă căutată în lunile călduroase, ci şi o preocupare sanitară a administraţiei locale.
La 21 februarie 1921 Primăria Petroşani îl atenţionează pe medicul de circumscripţie despre situaţia gheţii din bălţile Livezeni, exploatată de negustorul Scheffer: “(...) Binevoiţi a lua la cunoştinţă că mai multe plângeri a venit primăriei, din motivul acela că Dl. Scheffer şi ortacii au transportat ghiaţa din bălţile ce sunt pe câmpul Livezenilor, în care bălţi din partea oficiilor barometrice s-au transportat murdăriile din latrine. Vă rog binevoiţi a constata că acele bălţi din care sau transportat ghiaţa sunt curate adecă apa este limpede şi neinfectată prin murdării, ca ghiaţa adusă în gheţării să nu conţină microbi periculoşi pentru (...) în timp de vară”.
O cerere adresată, la 25 ianuarie, primarului Petroşaniului de Adolf Muller confirmă faptul că gheaţa reprezenta o marfă vandabilă şi în 1933, dar care necesita o autorizaţie din partea primăriei, care, după cum aţi citit mai înainte, gestiona alimentarea cu apă a oraşului: “Domnule Primar/ Subsemnatul Muller Adolf domiciliat în comuna Petrila-Lonea cu tot respectul Vă rog să binevoiţi a-mi da cuvenita autorizaţie, ca să pot folosi apa din conducta comunei Petroşani pentru fabricarea de gheaţă, care gheaţă se va folosi în marea majoritate de comună neavând comuna gheţari (sic!)!”.
La 27 ianuarie, Comisia interimară a comunei urbane Petroşani pune în discuţie cererea lui Adolf Muller. După citirea cererii, secretarul primăriei comunică faptul că “mecanicul conductei de apă nu a obiecţionat nimica contra aprobării cererii din motivul că este apă suficientă şi nu se va folosi o cantitate mai mare de apă”. Prin urmare, membrii comisiei interimare hotărăsc: “în unanimitate eliberarea autorizaţiei pentru folosinţa apei la fabricarea de gheaţă, pe lângă plata sumei ce se va stabili de secţia financiară”. La 31 martie 1933, se stabileşte că fabricantul de gheaţă Muller va consuma 100 de metri cubi de apă şi va plăti 800 lei. Deci, în 1933 metrul cub de apă costa doar 8 lei! De reţinut...
Pasagiul Sarmiseghetuza
“Subsemnatul Karacsonyi Ştefan, domiciliat în comuna Petroşeni, Strada Pasagiul Sarmiseghetuza No. 9, cu profund respect vin a Vă ruga să bineveniţi a-mi da aprobarea cuvenită pentru introducerea conductei de apă în locuinţa din strada mai sus amintită. Observ că lucrarea doresc a o executa în regie proprie, obligându-mă la respectarea Statutelor conductei de apă”. (16 august 1932)
Răspunsul Primăriei Petroşani, dat la 1 septembrie 1932: “La cererea prezentată vă comunicăm că s-a aprobat introducerea apei, cu condiţia ca lucrarea să se facă conform regulamentului conductei de apă şi legătura cu conducta comunei să se facă de mecanicul conductei, fiind acesta singurul în drept de a executa această lucrare. Pentru folosinţa apei se va folosi taxa anuală conform regulamenului”.
“Dacii” petroşeneni - refuzaţi
Dacă solicitările individuale beneficiau de răspunsuri favorabile din partea administraţiei locale, cele colective erau mai... ghinioniste. Poate şi din motivul că acestea trebuiau efectuate pe banii publici...
Astfel, la 16 august 1932, mai mulţi locuitori ai Străzii Pasagiul Sarmiseghetuza din Petroşani adresează o cerere Comisiei interimare a Comunei Petroşani: “Subsemnaţii, locuitori şi proprietari de case în Strada Sarmiseghetuza, cu profund respect venim a Vă ruga să binevoiţi a prelungi conducta de apă în strada Sarmiseghetuza şi a instala una fântână publică pentru aprovizionarea cu apă a locuitorilor din acea stradă. În repetate rânduri am cerut instalarea unei fântâni, dar cererile noastre au rămas fără rezultat. Rugăm Onor. Com. Int. a aproba şi regularea şi canalizarea stradei amintite, unde nefiind canalizare, toată murdăria provenită din şanţurile alor trei străzi se scurge în şanţul stradei noastre, neavând scurgere nici într-o direcţie. Chiar din punct de vedere higienic ar fi de dorit executarea acestor lucrări. În speranţa că veţi da ascultare cererii noastre, semnăm...”.
După cum va vedea din răspunsul dat de Primăria Petroşani la 10 septembrie 1932, speranţă deşartă pentru “dacii” petroşeneni: “La cererea prezentată, Vă comunicăm că din lipsa de fonduri, conform hotărârii dată de Comisia Interimară în şedinţa din 6 septembrie, prelungirea conductei de apă în anul în cur nu se poate face”. Parcă scuza cu “lipsa de fonduri” am mai auzit-o. Dacă nu ieri, atunci, sigur, alaltăieri..
Coincidenţă stranie sau blestemul apei?
Doi şefi peste apele Petroşaniului au murit la aceeaşi vârstă
Cercetând documente referitoare la istoricul Uzinei de apă în Petroşani am descoperit o coincidenţă stranie şi… morbidă. Doi şefi peste apele Petroşaniului au murit la aceeaşi vârstă, în plină putere de muncă: 48 de ani.
Tragicul sfârşit al lui Sădean
Din documentarul „Povestea angajării mecanicului conductei de apă a Petroşaniului şi Petrilei” aţi aflat câteva amănunte despre activitatea lui Nicolae Sădean. Din păcate, acesta va avea o moarte tragică, consemnată succint la 28 aprilie 1940 în presa locală: „Sinucidere. Nicolae Sădean, maestrul şi şeful conductei de apă din Petroşani, în etate de 48 de ani, s-a sinucis prin strangulare. Numitul a scris câteva rânduri d-lui primar al oraşului, în dimineaţa zilei de 16 aprilie a.c., arătând că din motive familiare s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor. După aceasta s-a suit în podul casei, şi cu o frânghie s-a spânzurat de un stâlp, unde a fost găsit mort. Numitul e regretat de toţi cei care l-au cunoscut, fiind un maestru bun şi singurul român din oraş specialist în branşa sa. Înmormântarea sa a avut la 19 aprilie a.c.”.
Ing. Cornel Pop moare la Sibiu
Tot presa locală consemnează la 1 decembrie 1943 moartea altui şef peste apele petroşenene: „Ing. Cornel Pop, directorul Întreprinderilor Comunale din Petroşani, în etate de 48 de ani, a încetat din viaţă la 10 noiembrie a.c., la Sibiu, unde a şi fost înmormântat, în urma unei boale de care suferea. Dispariţia acestui om de valoare, muncitor, cinstit şi bun român, lasă sincere regrete în rândurile celor ce l-au cunoscut”.
Sănătate, Costel Avram!
Suntem siguri că blestemul apei, dacă a existat cu adevărat, a existat la timpul... trecut. De aceea, îi dorim lui Costel Avram, actualul director al Apa Serv Valea Jiului, sănătate! Că-i mai bună decât toate... Promitem că în perioada convalescenţei sale, pe care o dorim cât mai scurtă, nu-l vom mai deranja cu telefonul…
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
