|
Nr. 4201, sâmbătă 30 mai 2026, Anul XIX
 .
03.04.2013, 23:15:14 | 0 comentarii | 1836 vizualizari
Aceasta e întrebarea: / Jieni, momârlani sau momârlani jieni?
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
Au trecut anii, am terminat facultatea şi am fost repartizat în 1978 în Spitalul Judeţean Galaţi. De atunci veneam în fiecare vară la părinţi şi neamuri, până la Revoluţie fiind singurul din familie care plecase din Petroşani. Din 1981 sunt cu familia în Tecuci şi când nu mergem noi la neamuri în Valea Jiului, vin ele la noi. Au apărut generaţii noi care ţin pasul cu modernismul, şi acest lucru e lăudabil, dar treptat, treptat, istoria se uită, mai ales cea nescrisă. Am întâlnit chiar expresia „Jienii de ieri, momârlanii de azi”, sau „Acum o sută de ani, momârlanii se numeau jieni”. Un adevăr doar pe jumătate. Numele de „jieni” pentru ţăranii băştinaşi din Valea Jiului nu s-a pierdut niciodată şi cred eu nici nu are cum să se piardă. Iată câteva exemple scrise, care desfiinţează orice ignoranţă, mai veche sau mai nouă:
1). Atanasie Bran în „Monografia judeţului Hunedoara”, apărută în 1930 scrie: „Viaţa pastorală este mai dezvoltată la populaţia din Valea Jiului şi la cea din Munţii Sebeşului, primii numiţi jieni, ceilalţi – mărgineni”;
2). Felician Fărcaşu în 1952, în cântecul „Dragu-mi-i pe vârf de munte” foloseşte expresia: „Jienească de jieni, ca la noi la Petroşeni”;
3). „Arta populară din Valea Jiului (regiunea Hunedoara)”, Ed. Academiei RPR (filiala Cluj), apărută în anul 1963, la pagina 63 şi 183 menţionează: „La căsătoriile jienilor păstori în Banat ca şi în alte zone de transhumanţă, s-au adăugat căsătoriile de mineri bănăţeni în Valea Jiului” şi „Vreme îndelungată jienii şi-au procurat oale de lut numai din Ţara Haţegului”;
4). Romulus Vuia în „Tipuri de păstorit la români (sec XIX – începutul sec. XX)”, Ed. Academiei, Bucureşti 1964, având drept consultanţi ştiinţifici pe Tiberiu Morariu, Valeriu Butură, Ion Conea, la pag. 214 şi 215 scrie despre „Jienii din bazinul Petroşani”;
5). Octavian Buhociu în „Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păstorească”, Ed. Minerva 1979 la pag. 214 referitor la bazinul Petroşani scrie: „Muntele a fost locuit din vechime. Aceeaşi cauză, existenţa fânului, poate provoca sau nu transhumanţa. Pe lângă turmele de oi, pot exista şi mici cirezi de vaci, îndeosebi la păstorii jieni. La stânele de vaci femeile sunt mai multe decât bărbaţii”;
6). Lucian Badea în „Geografia României”, vol. 3, Ed. Academiei RSR, anul 1983, la pag. 242 precizează: „…mai ales oi (uneori de ordinul zecilor de mii) ca şi locuitorii lor, dintre care mai cunoscuţi sunt mocanii, mărginenii şi jienii, aşa cum în Orientali sunt cunoscuţi breţcanii şi vrâncenii”;
7). „Studia Universitatis Babeş - Bolyai : Series geologia – geographia”, vol. 29-30, din anul 1984 la pag. 72 scrie: „…la început exclusiv pastorale din Depresiunea Petroşanilor… însăşi categoria regională, de oieri jieni…”;
8). Gheorghe Iordache în „Ocupaţii tradiţionale pe teritoriul României. Studiu etnologic.”, Ed. Scrisul Românesc din 1986, vol. I pag. 30 se exprimă astfel: „Oierii din Haţeg şi jienii din Bazinul Petroşanilor vărau frecvent în plaiul Vâlcan”;
9). Valer Butură în „Străvechi mărturii de civilizaţie românească”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică din 1989, la pag. 246: „Pendulator a fost şi păstoritul tradiţional al jienilor din bazinul de la Petroşani”;
După 1990, respectând tradiţia locală scrisă şi orală întâlnim lucrări ce pun accentul pe denumirea de „jieni”, cât şi lucrări pertinente ce folosesc mai des numele de „momârlani”, ambele destul de frecvente ce nu necesită să fie nominalizate acum. (vezi scriitori ca Ioan Pascal Vlad, Ioan Lascu, Petru Ilie Birău, Marcu Jura Dimitrie, Vlaicu Elza Maria etc.)
Cea mai importantă şi în acelaşi timp şi cea mai corectă din multe puncte de vedere pare formularea care îmbină cele două denumiri, care nu se exclud una pe alta şi care conservă atât tradiţia culturală (melodii jiene, învârtite jieneşti, jieneasca etc.), cât şi etno-geografică (jieni şi jience de pe ambele râuri ale Văii Jiului), precum şi legăturile istorice cu fraţii noştri latini (marmolanii bellunezi ai Alpilor Dolomiţi) veniţi în Vale acum 150 de ani şi probabil strămoşi de-ai noştri emigraţi la ei în vremuri pierdute istoric. Astfel numele de „jieni-momârlani” s-a impus încet, dar sigur, şi aş aminti aici doar câteva exemple, vrednice de luat în seamă:
1). Adrian Mariciuc în lucrarea „Strategia de dezvoltare locală a microregiunii Valea Jiului”, volum datat 2007 la capitolul ”Scurt istoric”, pag. 18 foloseşte expresia: „Ţăranii jieni (momârlanii)”;
2). Ana Pascu în lucrarea „Robii Frumosului” (Muzee şi colecţii săteşti din România), colecţia Muzeul ţăranului român, Ed. MARTOR, Bucureşti 2008, pag. 52 scrie: „Din punct de vedere etnografic, momârlanii - ţărani jieni, trăiesc în depresiunea Petroşani”;
3). Constantin Jujan şi Tiberiu Svoboda în „Începuturile mineritului carbonifer la Petrila”, editată în 2009, la pag. 27 vorbesc despre „…însorita luncă a Jieţului, veche aşezare a momârlanilor jieni”;
4). Dumitru Gălăţan-Jieţ întăreşte acest concept în titlurile cărţilor domniei sale: „Petrecerile jienilor momârlani” şi „Graiul jienilor momârlani. Mic dicţionar”, ambele apărute la Ed. Măiastra, Târgu-Jiu, anul 2012.
De prisos să mai amintim numeroasele site-uri de Geografie sau Turism cu referire la locuitorii băştinaşi ai Văii Jiului care folosesc invariabil această denumire: „ţăranii jieni (momârlanii)”, subliniind astfel denumirea cea mai veche şi mai frecvent uzitată în scrierile cunoscute până acum. Am citit în Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme (DAR) din anul 2002 următoarea explicaţie: „momârlan, momârlani, s.m (reg.) muntean, ţăran de la munte”.
Însă acesta este un adevăr tot pe jumătate, ca şi cu „foştii jieni”. Momârlan înseamnă jian, ţăran băştinaş din Valea Jiului. Doar atât şi nimic mai mult. E atât de greu de priceput?!! Nu orice mocan, muntean, sau ţăran de la munte poartă în istorie denumirea de momârlan, ci doar jienii, vechii locuitori ai Văii Jiului, care au venit în contact cu marmolanii bellunezi. O formulare corectă şi succintă, ar putea arăta astfel: Jian – momârlan, pl. jieni – momârlani, s.m (reg.) ţăran băştinaş din Valea Jiului.
Termenul „momârlan” poate avea sens peiorativ doar în tandem cu cel de „barabă”. A văzut cineva în vreun DEX explicaţia cuvântului „barabă”?! Eu nu am văzut-o!, deşi au aceeaşi vechime. Găsiţi dumneavoastră motivul!
Păstrăm în noi, chiar din fragedă pruncie, bătălia cu răul, cu invidia, cu nedreptatea. Învăţăm să preţuim frumosul, în port, în grai sau în tradiţii, dar uneori împrejurările neprielnice devin piedici. Cred, şi îmi place să cred că în împrejurările actuale putem să ne cunoaştem mai bine şi pe noi, dar şi pe semeni, suficient cât să ne respectăm cu demnitate trecutul.
Din volumul în pregătire „Copilărie… draga mea!” de Petru BLAJ DINVALE
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
