„Avem momente de răscruce
Ce ne pogoară sau ne-nalţă,
Cu toţi purtăm în spate-o cruce
Ce o cărăm cu noi prin viaţă!”

Camelia Meseşan, poezia, cunoaşterea de sine, religia, filozofia şi gândurile ei curate. Universul ei, nemărginit, prin voia crezului său, cel pe care nu i-l poate lua nimeni, nici a-l schimba în vreun fel.
„Crezul meu, în prezent, a depăşit barierele impuse de diverse forme sociale. Cred în valorile universale, cele care-l definesc pe om ca fiinţă, iubirea şi interacţiunea. Întreaga planetă este într-o strânsă interacţiune, partea influenţând întregul şi totuşi omul e responsabil pentru echilibrul ei. Îmi plac oamenii fiindcă fiecare poartă-n el o poveste unică şi pe mulţi i-am auzit că dacă ar fi să scrie-o carte despre viaţa lor, ar scrie un roman. Ei bine, eu aş scrie o telenovelă, cu toate contradicţiile pe care le trezeşte aceasta. Problema este una ecologică: prefer trecerea mea în uitare decât sacrificarea copacilor, mirificul locaş al păsărilor”, ne spune Camelia, neuitând să adauge: „Mă bucur de această ocazie, de a publica câteva din poeziile trăite de mine în perioada adolescenţei, când experimentam din plin fenomenul religios, frământată de ideile existenţiale, influenţată fiind de ideile creştine, tradiţionale şi neoprotestante, existente în acea perioadă în Valea Jiului, la care am avut acces”. Născută din părinţi ardeleni, după cum i-au fost şi bunicii, aparţinători ai acestor locuri, mirifice şi pline de inedit, într-o zi predestinată acestor meleaguri, 4 decembrie, Ziua Sfintei Varvara, protectoarea minerilor, având de timpuriu înclinaţii spre spiritualitate, a avut oportunitatea de a lucra la „Radio 74” Petroşani, unde realiza emisiuni pe teme filozofice, în acea perioadă frecventând concomitent cursurile unui institut teologic (la fără frecvenţă) din do­rinţa de a găsi răspunsurile la întrebările pe care şi le punea, din cât mai multe unghiuri de vedere. „Când orizontul nostru se îngustează atât de mult, obişnuim să spunem că acesta este singurul nostru punct de vedere. Eu aş completa că dacă orizontul se măsoară, geometric vorbind, în 180 de grade, atunci există 180 de puncte de vedere. Am căutat să văd din cât mai multe puncte – căutarea mea continuând – sperând că voi expune în numerele viitoare şi alte trăiri care mă reprezintă” – ne promite Camelia Meseşan. Veselă, optimistă, încrezătoare până la naivitate, Camelia preferă compania şi discuţiile (fie şi pe o temă dată) cu persoane trecute de 40 de ani, pentru că acestea, fiind trecute de jumătatea vieţii, prezintă multă seriozitate şi, bineînţeles, o maturitate totală.
„Cuvintele sunt pentru a te ascunde după ele”, spune Camelia, continuând: „Totuşi nu striga atât de tare ceea ce faci pentru că nu mai auzi ceea ce spui!”. Poetei îi plac drumeţiile montane, spiritul de aventură, atragerea necunoscutului precum şi plăcerea deconspirării acestuia. Are în program să citească măcar 12 cărţi pe an, dar să fie cărţi adevărate. Ei îi place să zâmbească, zâmbetul fiindu-i şi o justificare „la ce prostii am mai comis”. Recomandă îmbrăţişarea în fiecare zi a cinci persoane şi nu îi place să fie sărutată pe obraz de persoanele de acelaşi sex. Adoră jonglarea cu idei şi (printre altele) şahul, unde instructor îi e chiar soţul ei, Mircea, şi ar vrea să fie un promotor mai departe al acestui sport, la noi, în Vale. Poetei nu îi place să i se facă morală, decât cu argumente solide, se consideră o persoană destul de tolerantă, pe care tot timpul o preocupă cunoaşterea de sine şi desluşirea celor care trebuie desluşite. Autoarea închină poeziile de faţă marii sărbători care tocmai a trecut, Rusaliile.

De Rusalii
Avem momente de răscruce
Ce ne pogoară sau ne-nalţă,
Cu toţi purtăm în spate-o cruce
Ce o cărăm cu noi prin viaţă.

Iar timpul, ca o apă veche,
Un mic făgaş ne desluşeşte.
Tot căutându-ne-o pereche
Destinul se pecetluieşte.

Pulberi de aur pe sub ceruri,
Aripile bătând a doruri
Åži umbra-ne-ngheţată-n geruri
Åži clipa împietrită-n zboruri.

Doar El, cel înviat odată,
Cel înălţat până la Domnul,
Curat şi fără nicio pată
El fiind trezirea, El fiind somnul.
El fiind iertarea lumii vastă
Åži pavăză şi-nţelepciunea
Åži toată mântuirea noastră
Când El a zămislit minunea.

Noi trecem, însetaţi de viaţă,
Suind Golgota lumii noastre
Având jertfirea Lui în faţă
Åži doruri, care mor sihastre.
 

 

Recunoaştere

Veşnic, pribeag pe-acest pământ,
În voia gândurilor Tale,
Când vorbele se pierd în vânt,
În jocul sorţii abisale.

Căutând răspuns la toate
Eşti alăturea de mine.
De se ştie, de se poate,
Te-am găsit numai pe Tine.

Eu Te aflu-n rugăciune,
Când mă-nveţi ce-i rău, ce-i bine…
Tu eşti visul meu în lume,
Voi rămâne doar cu Tine!

 

Dedicare

Un cor de îngeri cântă calea
Urcării noastre înspre cer.
Să-mi dai Isuse-n veci iertarea
Åži altceva nu îţi mai cer!

Cu aripi fâlfâinde, visul
Vine la noi, cu el ne duce,
În mintea noastră-i Paradisul
Care speranţe ne aduce.

Suntem cu Tine în grădina
Cu numele de Gheţimani,
La întâlnirea cu lumina
Ce ne-nsoţeşte peste ani.

În noaptea-aceea de pe urmă,
Când hotărât-ai să-ţi jertfeşti
Viaţa ta, ce visu-şi curmă,
Ca viaţa să ne-o izbăveşti.

Pe crucea izbăvirii noastre
Dor cuiele înfipte-n palme.
Mor florile ucise-n glastre,
Nasc clipe de trăire, calme.

Åži-n ochii Tăi fără de patimi,
Pe sub cununa Ta de spini,
Ne-ai dat surâsul dar şi lacrimi
Åži tot ce nu poţi să amâni.

Fii rodul mângâierii noastre
Åži facă-se doar voia Ta!
Imensităţile albastre
În gândul nostru Te-or purta!
 

 

Calea noastră

Calea noastră fără Tine,
Cel pogorâtor din ceruri,
E un drum printre ruine
Arşiţă şi vânt şi geruri.

Pentru inimi, pentru mâine,
Viaţa noastră î-o dăm îe,
Åži-n aromele de pâine
Faci iubirea să învie!

Muzică din sfere-nalte
Pe căi noi, cu ea, ne duce,
Aş fi vrut să scriu o carte.
Să o scriu sub sfânta cruce.
 

 

Sărbătoare-n mai

Rusalii, sărbătoare-n mai,
Toţi sfinţii înălţaţi la cer
Rătăcitori pe-un colţ de rai,
Garanţii clipelor ce pier.

Iubirea ce ne-au dăruit-o,
Oricare gest desprins din gând
Åži vorba-n minte dăltuind-o,
Să nu o poţi uita curând.

Iertarea ce ne-ai dat-o nouă
Destinul să ni-l împletească
Viaţa aceasta, veşnic nouă,
Ce vrea, prin noi, ca să trăiască!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.