Pentru români sărbătoarea de 9 mai îşi are începutul la momentul în care marele nostru istoric Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, declara la 9 mai 1877, în numele Guvernului vremii că România doreşte să rupă legăturile cu Turcia. Ca urmare, Parlamentul a votat, în aceeaşi zi, o moţiune prin care a fost proclamată Independenţa de Stat a României. În acest an marcarea zilei de 9 mai vine chiar după sfintele sărbători pascale şi, de aceea, în lumina semnificaţiei religioase resimţim şi mai mult ideea de unitate în diversitate şi de profunzime a unirii economico-sociale şi culturale a unui întreg continent. Nu putem să nu aducem, pe această cale, un modest omagiu tuturor eroilor neamului românesc care şi-au jertfit viaţa pe altarul libertăţii şi Independenţei Ţării Româneşti.

Consiliul Europei a fost fondat la 5 mai 1949, iar Uniunea Europeană la 9 mai 1950. Această din urmă zi este supranumită şi Ziua Schuman, comemorând declaraţia istorică a ministrului francez de externe Robert Schuman, care propunea unirea industriilor de oţel şi cărbuni a Franţei, Germaniei de Vest şi a altor state, ducând la crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Paradoxal, peste aproape o jumătate de secol industria cărbunelui, cea care stătea la baza uneia dintre cele mai mari uniuni de state din lume, avea să intre în declin, noi cei din Vale resimţind aceasta la cel mai înalt nivel.

Parlamentul European recunoaşte oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială, numită Ziua Europei, începând cu octombrie 2008.

Demersul economic iniţiat de Declaraţia „Schuman” avea să fie urmat de cel politic şi astfel pe steagul Uniunii Europene au apărut 27 de steluţe reprezentând tot atâtea state membre. Una dintre ele reprezintă România şi, fără falsă modestie, trebuie să amintim că şi noi, românii, suntem parte integrantă din acest vast şi complex proces de consolidare a unei structuri comune, ce face din bătrânul continent una dintre marile forţe ale lumii. 

Ca senator PP-DD şi lider al grupului parlamentar al acestei formaţiuni politice am onoarea de a face parte din Comisia pentru Afaceri Europene, fiind secretarul acestei importante structuri politice. Dincolo de patriotismul ce mă animă, această funcţie incumbă o responsabilitate de care mă străduiesc să mă achit în cel mai onorabil mod cu putinţă, făcând ceea ce am promis alegătorilor mei şi, anume, să-i reprezint oriunde cu cinste. Aderarea la Uniunea Europeană a fost pentru noi, românii, unul dintre cele mai importante momente ale istoriei postdecembriste. În 1989 era un vis frumos pentru noi, cei ce strigam în stradă „libertate!”. Acum nu ne-am mai putea imagina în afara graniţelor acestui mecanism economico-geografic. Nu ne mai vedem întorcându-ne la graniţele de sârmă ghimpată şi oprelişti de tot felul şi, mai ales, n-am mai înţelege de ce valorile noastre, de orice natură – de la cele artistice, culturale, ştiinţifice şi sportive până la cele politice – să nu fie recunoscute aşa cum se cuvine în spaţiul comun european ce ne adăposteşte de mii de ani. Izvoare istorice de prestigiu au scos la iveală  rădăcinile noastre tracice înrudite cu cele celtice, ca să nu mai vorbim de rădăcinile latine şi chiar şi slave. Avem, deci, o structură antropologică, culturală şi lingvistică comună, ce ne dă dreptul să fim parte a Europei unite de astăzi. De pe această poziţie, cu mândrie ne spunem cetăţeni europeni, cu rădăcini străvechi, moşteni­tori ai uneia dintre cele mai vechi vetre de istorie din estul continentului şi credem cu putere că dacă am folosi la maxim şansa pe care ne-o oferă Uniunea Europeană am putea deveni una dintre cele mai respectate şi mai prospere naţiuni ale acesteia. Am moştenit una dintre cele mai frumoase şi mai binecuvântate ţări, o adevărată „Grădină a Maicii Domnului”, cum bine există înscrisuri bisericeşti de mii de ani, bine ascunse de unii, de aceea, la cea de-a doua tinereţe a sa, Uniunea Europeană merită urările noastre de bine. Pace şi bună înţelegere pentru toţi cetăţenii din UE, dar mai ales toleranţă şi milostenie pentru toţi cei care au nevoie, pentru că e loc pe pământ pentru toată lumea. Închei prin a mai spune doar atât: dacă noi românii ar trebui să avem o dorinţă, aceea ar fi de recunoaştere europeană şi mondială a valorilor ce vin de pe meleaguri mioritice. 

Încă o dată, LA MULŢI ANI EUROPA, LA MULŢI ANI EUROPENI, LA MULŢI ANI ROMÂNIA ŞI DRAGI ROMÂNI!

Haralambie Vochiţoiu

Senator PP-DD de Valea Jiului