Din prefaţa volumului „PESCANE OAZE”, apărut la Editura „Alma”, Belgrad, iunie 2011

 

 Se întâmplă destul de rar ca în partea noastră a galaxiei lui Gutenberg să apară un scriitor de aforisme din alt mediu lingvistic şi cultural. Am avut parte de traducerile unor clasici ai formei concise din epoci de mult apuse, a unor gânditori francezi precum La Rochefoucauld şi La Bruyere, a omniprezentului Oscar Wilde, până la cunoscutul Karl Kraus şi importantul Cioran, dar, în total, au fost publicate doar câteva volume ale aforiştilor contemporani. 

Existau în general „depozite” de gânduri provenite de la Confucius sau alţi înţelepţi ai antichităţii. Dar, pe lângă Confucius sau Aristotel, aici se regăseau şi gândurile unor băieţi deştepţi de la Hollywood. Iniţiative editoriale de ani şi ani. Adevărate cărţi care colectează doar praf, dar reprezintă şi posibilităţi de umplere a spaţiilor albe din ziare între caricaturi, rebusuri şi cuvinte încrucişate. Gânduri agresive, fărâme filozofice, sentinţe, maxime...

Au fost publicate două antologii, două selecţii panoramice ale aforismelor poloneze şi o carte denumită “Satira poloneză”, care a cuprins şi alte forme de satiră. 

În această scurtă enumerare a cărţilor autorilor străini de aforisme, am ajuns şi la vârf. La marele Lec. Åži la importantul Laub. Laub europeanul (pentru că e greu să i se stabilească originea etnică, mulţi spunând că este de-al lor) şi Lec, cetăţean al lumii. Laub a fost pomenit aici după Lec datorită cronologiei publicistice în limba noastră, dar ne vom întoarce şi la Lec, din respect pentru opera sa. 

Ne vom apropia pas cu pas de cartea pe care o avem în faţa noastră. Ne vom strădui să iuţim şi mărunţim paşii odată cu parcurgerea textului, fără voia noastră, pentru că nişte paşi mai mari şi rari ar fi poate mai adecvaţi pentru înţelegerea angajamentului aforistic al lui Valeriu Butulescu. Acest lucru subînţelege comparaţia între procedurile stilistice şi interesele tematice ale colegului nostru român şi tehnicile aplicabile în parametri tematici ai aforiştilor sârbi contemporani. O comparaţie care oscilează între pozitiv şi negativ, analizând asemănările şi diferenţele. 

Vom folosi această ocazie şi acest spaţiu pentru o analiză reală a operei lui Butulescu, dar şi a aforismului sârbesc. O analiză reală presupune o cântărire, o punere în balanţă. O cântărire înseamnă o comparaţie cu o valoare deja definită, sau cu o valoare stabilită ad-hoc. Având în vedere că nu există o unitate de măsură pentru aforism, aşa cum există în cazul săriturii în lungime, vom folosi aforistica oaspetelui nostru pentru a evidenţia unele neajunsuri ale aforismului nostru, dar vrem să subliniem şi trăsăturile pozitive ale aforismului sârbesc contemporan, pe care Butulescu le-a folosit mai puţin în construirea miniaturilor domniei sale. Este vorba despre paradox şi umor. 

Termenul de aforism sârbesc contemporan se referă la aforismele care au apărut în ultimii 30 şi ceva de ani. Începuturile acestei perioade pot fi identificate imediat după apariţia Gândurilor nepieptănate ale lui Lec. Admiratorilor lui Lec le-a trebuit puţin timp să-şi scrie şi publice propriile cărţi. Poate ar fi mai corect dacă am spune în loc de Urmaşii lui Lec – continuatorii formei prin care se exprima Lec.  

În anii 50 şi la începutul anilor 60 aforismul a fost o formă de exprimare uşor neglijată la noi. Gândurile nepieptănate ale lui Lec au făcut ca acest gen literar să cunoască un adevărat reviriment. În anul imediat următor apariţiei cărţii lui Lec au fost publicate chiar şase volume ale autorilor noştri. Este clar că nu toate aforismele publicate au şi fost scrise în perioada respectivă. O bună parte a materialui a stat o perioadă la dospit până să ajungă la un nivel demn de a fi publicat. Au ajuns la exprimare diferite limbaje poetice care abordau diverse teme. Se poate trage concluzia că doar forma le era comună. 

Încă de la începeutul anilor 70 ai secolului trecut a început să apară o altă generaţie dedicată acestui gen literar. Autorul acestui text va descrie o experienţă personală, cu scopul de a evoca începurile activităţii celei de-a doua generaţii de aforişti sârbi. În anul 1972, Milan Bestic, un tânâr de 20 de ani, a înmânat timid  primele sale scrieri unei autorităţi în domeniu din perioada respectivă, care i-a răspuns: “Voi toţi îl imitaţi pe Lec”. Vai, cum a mai amuţit, de îndată, tânărul şi entuziastul Bestic! Nu de ruşine, ci din cauza surprizei eliberatoare. Dacă i-ar fi pomenit pe cei care erau cu adevărat imitaţi: Brana Crncevic, Vladimir Bulatovic Vib, Milovan Vitezovic, Pavle Kovacevic, Rastko Zakic, Radivoje Dangubic, Milovan Ilic…ar fi fost un motiv de ruşinare, dar aşa, a fost doar pus pe gânduri. Acest lucru nu a durat mult. Până ce Bestic  a aflat cine este acel Lec. Cartea lui Lec (Bagdala, Kruševac, 1966) nici nu o avea, nici nu o citise (problema a fost rezolvată de editura Narodna knjiga din Belgrad care a publicat-o din nou în 1983). 

Îmi vine greu să-mi aduc aminte de ordinea în care făceam rost de cărţile sus-amintiţilor autori model, aşa că şi ordinea enumerării acelor exemple indirecte de modele este aleatorie. De cartea lui Lec, ca şi de cărţile autorilor autohtoni, se făcea rost destul de greu. O mare influenţă asupra autorilor noştri a avut-o revista Jež („Ariciul“), care a şi atins momentul de maximă glorie la sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70. Cel puţin asupra autorului acestor rânduri revista Jež a avut un mare efect. Jež a fost prima dragoste, dar, cum se întâmplă de obicei, au urmat apoi altele. Începuturile solidarităţii între aforiştii noştri se oglindeau în schimbul de cărţi, adevărate izvoare de studiere a tehnicilor aforistice. Venind vorba de solidaritate, trebuie subliniat că toleranţa şi înclinarea spre colaborare este mai evidentă la aforişti decât la poeţi, autori de romane, povestiri...

Deja am precizat că nu vom vorbi aici doar despre calităţile aforismului sârbesc contemporan, ci şi despre defectele lui. Unele aforisme de-ale noastre, dealtfel extraordinare, au rămas prizonierele limbii, pentru că au la bază diverse calambururi, jocuri de cuvinte. Dacă nu e vorba de calambururi, atunci avem de-a face cu proverbe populare, zicale, expresii uzuale, toponime sau nume de persoane modificate. Reacţia cititorilor în faţa unor asemenea aforisme a fost cu atât mai intensă, tocmai datorită faptului că autorul a scris „ceea ce v-aţi dorit singuri să spuneţi, dar nu v-aţi adus aminte“ (Brana Crncevic). 

În ultimul timp, în special în ultimii 15 ani, am avut ocazia să citim aforismele noastre traduse în alte limbi, în diverse cărţi: panorame, antologii, culegeri. Printre altele a fost publicată şi o carte în România, patria oaspetelui nostru. Cu timpul a devenit tot mai clar că ar fi trebui să acordăm o atenţie sporită traducerilor. Aici mă refer atât la traducerea lingvistică, mot a mot, cât şi la sensul mesajului pe care îl poartă aforismul. S-a constatat că un număr nu tocmai neînsemnat de aforisme este prizonierul limbii, al momentului actual, şi chiar al subiectivismului autorului. Există în limba noastră o zicală care spune „scarpină-te acolo unde te irită“. Dacă vreunii dintre aforişti au făcut acest lucru, reacţionând prin aforism la diverse evenimente sociale sau politice, înseamnă că ei s-au erijat şi în cronicari ai propriilor timpuri, neputând să rămână indiferenţi în faţa politicului cu consecinţe grave: îngrijorarea pentru viaţă şi degenerarea socială a majorităţii populaţiei. 

(va urma)

Milan Bestic

(în româneşte de Goran Mrakic)

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.