În perioada 5-7 iulie 2013, s-a desfăşurat Festivalul Internaţional de Grafică Satirică şi Literatură Umoristică „Umor la... Gura Humorului”, organizat de Primăria Oraşului Gura Humorului, Centrul Cultural Bucovina, din cadrul C. J. Suceava şi Primăria Comunei Mănăstirea Humorului. Această ediţie, a XXIII-a, a fost una specială. Umoriştii au cunoscut ospitalitatea bucovinenilor, datorită unui om inimos, Constantin Moldovan – epigramist… primar. Nu am putut onora invitaţia, dar, din relatările confraţilor care au participat, am înţeles că am ratat ocazia de a petrece trei zile minunate, cu activităţi diverse: Balul Gospodarilor, excursia la mănăstirile Slatina, Voroneţ şi Gura Humorului, vizita la Casa Memorială „Nicolae Labiş” şi la Muzeul Oului din Vama, plimbarea cu telescaunul deasupra pârtiei „Şoimul”, ospăţul cu berbecuţ la proţap.

Tema concursului de literatură umoristică a fost „Schengen” şi am obţinut menţiune, la secţiunea „Poezie umoristică”, înaintea mea situându-se talentaţii umorişti Vasile Vajoga (Iaşi), Lucian Perţa (Vişeu de Sus) şi Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca). Vă propun să citiţi poeziile cu care am participat la acest concurs.

 

Din însemnările unui reporter

 

Dorind un reportaj documentat,

Am mers în satul X, de la câmpie,

Să aflu de ţăranu-i informat

Şi despre Spaţiul Schengen ce se ştie.

 

Când am ajuns în sat, era spre seară,

Cam pe la 5, deci nu era târziu,

Dar, culmea, nimeni nu era pe-afară,

Deci, cui să iau eu, oare, interviu?

 

O bunicuţă ce mergea spre casă,

Aflând ce vreau, la poartă s-a oprit

Şi-a început a-mi povesti, sfătoasă,

Cum e cu Schengen şi m-a lămurit

 

Că-n Schengen lumea-i bucuroasă tare

Şi intră liber cei ce-au aderat,

Ei n-au de completat chestionare

Şi nici acorduri de implementat.

 

Drăguţă interlocutoarea mea!

I-am mulţumit, apoi, de osteneală

Şi i-am mărturisit c-aş discuta

Şi c-un bărbat, ales la nimereală,

 

Spre a surprinde varii situaţii,

Dar uliţa fiind aici pustie,

Am întrebat-o unde sunt bărbaţii...

„Păi, sunt în Schengen, maică, un’ să fie?”

 

Dar, ca să nu mai povestesc degeaba,

Un amănunt se cere precizat,

Să înţelegeţi, totuşi, cum stă treaba:

Că „Schengen” este... cârciuma din sat!

 

Discuţii despre aderarea 

la Acordul Schengen

 

E seară şi Vasile cu Marina,

Familie vestită, din Humor,

În timp ce savurau, în tihnă, cina,

Priveau jurnalul, la televizor.

 

– Vasile dragă, văd că-i tare greu,

Femeia a rostit, făcând pe trista, 

Ajută-mă să înţeleg şi eu

Cum este, bre, cu Schengen-ul aista?

 

– În Spaţiul Schengen, 

fiecare ţară

Din Europa să adere-ar vrea…

– Aşa cum tu, Vasile, bunăoară,

Ai „aderat”, cândva, 

la mâna mea?

 

– Şi ţara noastră asta şi-a dorit,

Iar aderarea pare-a fi aproape,

Dar, până în prezent, n-a reuşit,

Deşi-a parcurs vreo câteva etape.

 

Întâi, o declaraţie-a trimis,

Aşa, spre-a fi terenul pregătit…

– Se-aseamănă, un pic, precum am zis,

Când tu ai mers, atunci, de m-ai peţit!

 

– Pe urmă, un chestionar extins

A completat, cu întrebări o mie…

– Cum ai răspuns, când tata a pretins,

De neamurile tale tot să ştie?

 

S-a întocmit raport de analiză,

Dar ce-a cuprins, exact, eu nu pot spune

Şi-a mai rămas un pas doar, pân’ la viză,

Depinde-acum de cei din Uniune.

 

Dar România nu-i pe drumul bun

Şi aderarea văd că stă pe loc

Mai sunt şi state care se opun…

– De-aş fi avut şi eu aşa noroc!...

 

Vis de libertate

(Fabulă)

 

De-o vreme, Azorel a auzit

Că oamenii la Schengen vor s-adere

Şi-a devenit extrem de plictisit,

E gânditor şi fără vreo plăcere.

 

Păi, dacă oamenii-şi doresc atât

Să treacă graniţa, necontrolaţi,

De ce nu ar visa un amărât

De câine să ajungă la confraţi,

 

În strada cu miros de libertate,

Acolo unde nicio grijă nu e…

În fond, la el e simplu, deci se poate,

Căci nu depinde de Consiliul U.E.

 

Doar lanţul ăsta… lanţul e problema,

Căci, altfel, poarta curţii n-are cheie!

Şi, uite-aşa, a început dilema:

Mai pleacă sau renunţă la idee?

 

Sperând că va găsi o strategie

De a-şi schimba, cumva, umila soartă,

I-apatic, de nimic nu vrea să ştie

Şi nici nu se mai uită către poartă.

 

Atuncea când stăpânii-s la serviciu,

De paza bătăturii nici că-i pasă,

Lătratul i se pare un supliciu,

Iar hoţii pot intra în voie-n casă.

 

De când ideea i-a-ncolţit în minte,

S-au scurs ani buni, dar fără vreun folos,

C-o duce mult mai rău ca înainte

Şi-abia de mai primeşte câte-un os.

 

Morala întâmplării este clară

Şi ne serveşte drept învăţătură:

Decât să tot visezi să ieşi afară,

Păzeşte ce-i la tine-n bătătură!