Locuitorii din Colonia de Jos a Vulcanului simt că au fost uitaţi cu totul de actuala administraţie publică locală. Primarul Gheorghe Ile, spun ei, mai vine pe acolo - şi asta numai pentru că n-are ce face - doar când oamenilor le ajunge cuţitul la os în vreo privinţă. Cum a fost şi situaţia despre care este vorba în rândurile care urmează. În rest, pentru că foarte mulţi dintre ei îşi au locul de muncă pe calea ferată uzinală care face legătura între mină şi preparaţie, cei care mai dau pe la ei - corect este, de fapt, în ei - sunt însoţitorii vagoanelor cu cărbune şi pulanele din dotarea acestora. 

Strada Florilor este prima pe dreapta,
cum treci podul de peste linia ferată. Are nume frumos, e adevărat, dar, vă spun dinainte, n-o să vedeţi petală de floare pe acolo. V-am spus asta, pentru ca nu cumva, uitându-vă de pe pod, să credeţi că petele de culoare pe care le zăriţi lângă stradă sunt ale vreunui covor floral. Nicidecum. Sunt ale unei grămezi de gunoi. În majoritate cârpe, haine şi saci pe jumătate deşertaţi de conţinut. Toate astea sunt exact pe locul pe care, acum câteva luni, îşi goleau burţile autocontainierele de gunoi cele noi. Care - s-a motivat la vremea aceea - din cauza gărzii la sol, nu puteau să se deplaseze pe drumul care duce la groapa de gunoi. Nici acum nu se ştie cine a dispus ca gunoaiele aduse de ele din oraş să fie depozitate temporar aici. Chit este că acestei stări de lucru i s-a pus punct după ce, într-o noapte, cineva i-a dat foc maldărului de gunoi. A doua zi dimineaţă au apărut maşinile şi oamenii de la Almaserv şi s-a făcut rapid curat.
Urme ale incendiului se mai păstrează şi acum. Gunoiul de acum este format, însă, în cea mai mare parte, din haine şi cârpe de gubelă. De unde sunt? Cine le aruncă aici? Cele două femei pe care le-am întrebat asta au dat din umeri. Mă gândesc că n-aş fi pe departe dacă aş presupune că sunt de la depozitul de peste drum de club. Cel care a ars pe jumătate acum câţiva ani. E o presupunere, dar mai ştii?

Strada Independenţei e departe
să fie una cu pretenţii, după cum îi e numele. E imediat după cea lângă care funcţionează gubela în aer liber. Iar locatarii de la casele cu număr par au grădinile învecinate cu cele ale celor care stau, pe Florilor, pe partea stânga. În casele cu număr impar. Pe terenul viran, plin de praf, dintre cele două străzi, băieţii şi-au tras un teren de fotbal. În spatele terenului, pe partea stângă a străzii Independenţei, îţi sare în ochi o altă grămadă de gunoi. Mult mai mare ca aceea de lângă Florilor. Acum e mică, aflu de la cei câţiva bărbaţi, care se strâng imediat cum mă văd. L-au mai adus ei pe unul cu “lama”, i-au dat trei sute de mii şi ăla a împins gunoiul din drum. Mă uit mai bine şi bag de seamă că, în grămadă, e mult moloz. “Îl aduce domnu’ Teo de pe unde are el de lucru”, zice Costică Varga, care locuieşte la numărul 3/2. Și îmi arată casa în care domnul Teo îşi are sediul firmei pe care o administrează. E prima, pe dreapta, cum începe strada. Domnul Petre Zgârcitu, care locuieşte în casă cu numărul 4/2, e foarte darnic când vine vorba de explicaţii. Pe care mi le dă cu lux de amănunte. Nu are nicio restanţă. Nici la chirie, nici la gunoi. Le-a plătit când s-a întors din Germania. Îşi aminteşte că fetele de acolo au făcut mişto de el. Că de unde are euroi? A spart vreo bancă pe unde-a fost plecat? “Un milion jumate am plătit la gunoi, zice Zgârcitu. L-am adus aici pe domnul primar, asta a fost cam acum o lună, ne-a promis că o să se ia, dar gunoiul e tot aici. Ne-a zis că o să pună pază la gunoi, dar acuma îmi dau seama că a spus-o la mişto!”. Și Costică Varga spune că-i la zi cu gunoiul, iar nevastă-sa Petronela îl aprobă. Numai Vasilică Crişan, care-i vecin cu grămada de gunoi, nu prea zice nimic. Tace şi dă la lopată. Fiindcă, am uitat să vă spun, cei trei-patru bărbaţi îşi aduseseră cu ei uneltele manuale de basculat. Și, în timp ce îmi mai povesteau una-alta, lopătau mizeria de gunoi care dădea să ocupe din nou carosabilul.

Le-am promis oamenilor
că voi reveni la ei după ceva vreme. Să văd dacă se va găsi cineva care să le ia în serios situaţia în care se găsesc. Este posibil ca această persoană să fie însuşi domnul primar Gheorghe Ile. Fiindcă, în campania electorală pe care i-o va face lui Traian Băsescu, va merge precis să-i înduioşeze şi pe votanţii din colonie. Și cum naiba să-i determini să-l voteze pe marinar cu ditamai grămezile de gunoi lângă tine? Pe când mă puneam în mişcare, pe lângă mine trec două femei. Cărau un sac. E făina de la ajutoare? n-am eu ce face şi le întreb. “Da’ de unde, domnu’! Nouă, la ăştia săraci, nu ne dă. Le dă tot la ăia care au!”. Nu mai zic nimic şi merg mai departe. Nu scot o vorbă nici când trec pe lângă cei trei bărbaţi, care, cu cărucioarele lângă ei, stau pe pod, sprijiniţi în lopeţi, şi aşteaptă trenul. Nu, nu personalul de Lupeni, ci trasa de Coroeşti. Cea care aduce cărbunele la preparaţie.
 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.