Luând în considerare faptele prezentate, s-ar putea emite ipoteza cã oamenii de piatrã construiţi de mâna omului, numiţi ca atare sau ca momâi sau chiar ca go­mile, sã fi fost inspiraţi de aceste construcţii ale naturii.
O parte dintre oierii cu care am discutat afirmã cã rolul oamenilor de piatrã ar fi acela de a se constitui într-un punct de reper. Aşa dupã cum îmi menţiona Moian Liţã, atunci când este ceaţã şi ai ajuns la unul dintre aceşti oameni de piatrã ştii unde te afli, încotro este stâna, cât mai ai de mers pânã acolo. Construcţia este fãcutã din lespezi de piatrã zidite circular la o înãlţime cât poate ajunge un om pentru a face acest lucru. Când mai cade câte o piatrã este repusã pe locul ei de cãtre ciobani. Omul de piatrã ar fi o creaţie a ciobanilor de-a lungul timpului, cãci ei au fost zi de zi pe munţi, ei au descoperit munţii, nu turiştii care vin din când în când.
Nici scriitorul Isidor Chicet nu a fost strãin faţã de omul de piatrã, având o fotografie cu acesta încã din anul 1979 în munţii Parâng, dar venind în contact cu oieri care numeau construcţia momâie, foloseşte şi el acelaşi termen. Douã dintre aceste fotografii din colecţia lui Chicet au fost reproduse în albumul etnografic “Momârlanii din Valea Jiului” cu menţiunea: “Pe urmele dacilor” şi “Momâie de lespezi”.
Într-un fragment de jurnal intitulat “Din Fãtãciuni la Şureanu” şi Petru Birãu vorbeşte de oamenii de piatrã. El ne aminteşte de un om de piatrã întâlnit în coasta Auşelului şi de unul în altã zonã, înalt chiar de 3 m. “În vârful Mãgurii Mari întâlnim un om de piatrã înalt de aproape 3 metri clãdit din lespezi mari de piatrã, simbol al strãvechilor cio­ba­ni”.
Cei care denumesc sau mai bine spus asimileazã aceastã ciudatã construcţie cu numele de GOMILÂ considerã cã rolul ar fi acela de a se constitui în piatrã de hotar între munţi.
În satul Jieţ încã înainte de anul 1900 a existat un gard de piatrã delimitând averea Nemeşilor (Sãliş­tenilor) pe o lungime de sute de metri. Acesta fãcea de­limitarea între proprietatea acestora şi uliţa satului.
Gardul respectiv avea o înãlţime de peste 1 metru, aproape de înãlţimea unui om şi o laturã de 80-90 cm. Era zidit fãrã mortar ca şi omul de piatrã, dar din bolovani. Mãrimea acestor bolovani era diferitã, mai micã sau mai mare, dar majoritatea lor avea o înfãţişare rotundã sau ovalã, trãdând o origine acvaticã. Numãrul lespezilor din piatrã era destul de redus în alcãtuirea gardului. Gardul a fost distrus şi folosit la fundaţiile caselor noi construite în ultimii 30-40 ani. Se mai pãs­trea­zã doar rãmãşiţe ale gardului pe o distanţã de apro­ximativ 10-20 metri.
Tot pentru a delimita averea familiei Nemeşilor s-au folosit la hotare lespezi mari de piatrã de peste 1 me­tru, pânã la 1,5 metri înãlţime de la suprafaţa pãmântului, cu grosime de aproximativ 15-20 cm şi o lãţime între 60-70 cm. Partea înfiptã în pãmânt era de aproa­pe o jumãtate de metru.
Una dintre aceste pietre este încã în funcţiune în grãdina casei Aritinii (cum este cunoscutã în sat) deli­mi­tând grãdina tot de uliţa satului. O suratã a ei a fost scoasã recent din pãmânt. Ea a funcţionat ca piatrã de hotar în apropierea vechii case a lui Nemeş Mita. Aceasta, spre deosebire de altele, avea o grosime mai mare, cam de 30-40 cm.
De-a lungul istoriei, aceste pietre de hotar au fost chiar “creditate ca având rolul de a pãzi casele proprietarului în lipsa acestuia. Sunt citate situaţii când, dacã un intrus nu-şi striga cu voce tare intenţiile paşnice înaintea pietrei, el era afectat în mod fatal de puterea lor”.
Şi azi momârlanii îşi mai marcheazã hotarul între pro­prietãţi (holde, fânaţ) cu pietre îngropate parţial în pã­mânt, fiind bineînţeles de dimensiuni mai mici, dar suficient de mari pentru a-şi îndeplini rolul de piatrã de hotar.
Pietre mari din lespezi, copii fidele ale celor întâlnite ca piatrã de hotar la proprietãţile teritoriale ale Ne­meşilor, se mai gãsesc încã la crucile foarte vechi, dãinuind poate de sute de ani în cimitirul din satul Jieţ.
Acestea sunt sigur înainte de anul 1900, posibil de prin 1860-1870 când a fost construitã biserica actualã, sau poate sunt contemporane cu vechea bisericã. Sunt lespezi înalte de aproape 2 metri, partea vizi­bilã la suprafaţa solului pe care au montatã o cruce mare din lemn masiv acoperite fie cu prãştilã (şindrilã), fie cu tablã metalicã. Toate aceste pietre de hotar ca şi cele de la vechile cruci din cimitire parcã s-ar lega cu ceva de omul de piatrã, care poate fi construit într-adevãr ca şi piatrã de hotar între munţi, aşa cum susţin unii oieri sau, cine ştie, ca fãcând parte dintr-un sanctuar. Întrucât noi cei de azi nu am fost contemporani cu începuturile acestor construcţii ciudate, nu putem emite hotãrâri categorice privind originea şi rolul lor, emitem doar ipoteze de lucru, facem doar speculaţii pe marginea afirmaţiilor unor persoane vârstnice care includ în ele şi date de la strãbunii lor.
Pentru a simplifica sau poate pentru a complica şi mai mult lucrurile, v-aş propune o scurtã incursiune printre monumentele preistorice megalitice (mega = mare, lithos = piatrã), pe care Nicolae Den­suşianu le rezuma în trei categorii:
- aşa numitele menhire (monumente funerare) care au fost ridicate pe mormintele ori pe cenotafele celor decedaţi:
- simple monumente comemorative destinate într-o vechime depãrtatã ca sã perpetueze aducerea aminte de un mare eveniment;
- fie cã ar fi doar simbol transparent al unui cult religios din epocile preistorice.
Acelaşi Densuşianu mai face o precizare im­portantã: “Încã din timpul rãz­boiului troian, co­lum­nele de piatrã ni se prezintã ca monumente de onoare eternã ridicate pe tumulele celor de­ce­daţi”.
Unii autori considerã cã însãşi “construcţia, aşezarea pietrelor una peste alta evocã în mod evident ridicarea unui edificiu spiritual”. Şi omul de piatrã este chiar o construcţie rezultatã din aşezarea pietrelor una peste alta.
Ba, chiar mai mult, “prezenţa pietrei de la altar din bisericile creştine este simbol al pre­zen­ţei divine”.
Dumitru GÂlâţan - Jieţ

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.