Stimaţi cititori,

Pe adresa redacţiei vin necontenit mesaje ale oamenilor nemulţumiţi de modul în care unii candidaţi înţeleg sã convingã electoratul, mai exact sã îşi cumpere voturile. Vã rugãm sã ne scrieţi în continuare. Doar aşa vom putea arãta semenilor noştri adevãrata faţã a unor candidaţi.

„Domnule Barbu,
Mã numesc Ionuţ şi locuiesc în Pe­troşani, în cartier Colonie. Vã mulţu­mesc pentru cã mi-aţi trimis o felicitare de ziua mea, care a fost luna aceasta, pe 20 noiembrie. Ciudat e cã pânã acum nu mi-aţi mai scris. Poate cã pânã acum nu am avut dreptul de vot şi nu am fost interesant pentru dumneavoastrã. Mã mirã, însã, cã nici pãrinţilor mei nu le-aţi scris pânã acum. Asta pentru cã nu aţi candidat la noi în zonã.
Trec peste aceste nemulţumiri, pentru cã, atunci când am împlinit 18 ani, tata mi-a spus cã de-acum sunt adult şi trebuie sã mã comport ca atare. Aşa o fi, dar nu o sã tac, aşa cum tac pãrinţii mei şi se rezumã doar la a se ruga seara pentru o zi de mâine mai bunã.
Tatãl meu e miner. Mama nu lu­crea­zã. Pentru cã nu are unde. Mai am un frãţior de 9 ani, Mihai. Eu aş fi vrut sã dau la facultate şi sã îmi fac un rost în viaţã. Ştiu cã sunt un copil capabil şi aş fi reuşit. Dar noi abia avem bani sã-l ţinem în şcoalã pe fratele meu. Dupã ore, lucrez manipulant la un depozit, iau 2 milioane. Pãrinţii mei sunt mulţumiţi cã nu am luat-o pe cãi greşite. Dar ştiu şi cã îşi doreau altceva pentru mine. Poate Dumnezeu mã va ajuta şi voi reuşi sã urmez facultatea de Istorie, pentru cã vreau sã fiu profesor.
Nu v-aş fi scris niciodatã, dacã nu se întâmpla ce s-a întâmplat azi.
Ne-am trezit la uşã cu un ghiozdan. Nu era al fratelui meu, pentru cã al lui e vechi, e de anul trecut. Nu am vrut sã îl luãm, dar am vãzut cã toţi vecinii au primit. Mihai a insistat sã îl luãm cã sigur e pentru el. S-a bucurat pentru cã el încã mai este un copil.
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat când a venit tata din şut. Mama
s-a supãrat pe el, cã iar s-a oprit la birt înainte de casã. Dar e frig afarã şi eu l-am înţeles. Nu era beat, doar puţin ameţit.
S-a uitat multã vreme la ghiozdan. Credeam cã numãrã ceva pe el. De fapt, el se gândea la toate celelalte nevoi ale noastre.
De-asta m-am hotãrât eu sã vã scriu. Pe lângã ghiozdan, vã rugãm sã ne mai trimiteţi:
- loc de muncã pentru mama mea (nu mai munceşte de 6 ani, nu o angajeazã nimeni cã nu mai e chiar tânãrã);
- rechizite pentru Mihai. Îi plac mult cariocile şi mama spune despre el cã ar fi în stare sã le mãnânce când le vede;
- alimente de bazã. Nu facem foame, dar ne-ar plãcea sã mâncãm ce vedem la televizor sau prin reviste, nu doar tocanã de cartofi şi fasole;
- mobilã nouã, mai ales în sufragerie unde îmi este ruşine când îmi vin prietenii.
Pentru tata nu vã pot cere nimic. El spune mereu cã îi mulţumeşte lui Dumnezeu cã are unde lucra şi cã e sãnãtos.
Nici eu nu vã cer nimic. Şi chiar vã rog sã vã luaţi ghiozdanul înapoi, dar cu condiţia sã veniţi la noi în Colonie sã vedeţi cum trãim. Îmi e ruşine când mã întreabã cineva unde stau. Vã mulţumesc pentru felicitarea de ziua mea. Dar mi-ar fi plãcut sã am cãldurã în camerã.
Vã rog sã nu mai trimiteţi nimic familiei mele. Mama
ne-a crescut cu fricã de Dum­nezeu şi eu simt cã nu este bine ceea ce faceţi.
Ionuţ din Colonie

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.