22.12.2008,  14:57:41 | 0 comentarii | 601 vizualizari
Stegari ai piţărăilor din Tirici
Booking.com
de Ziarul Vaii Jiului

Într-un decembrie friguros al anului 2008 cu o după-amiază, totuşi, mai călduţă şi mai liniştită faţă de restul zilelor, împreună cu preotul Nicolae Negoi ne-am îndreptat paşii spre cel mai estic cătun al Văii Jiului: Tirici, cătun de care putem spune că se poate agăţa în cui harta Văii Jiului. Nu veneam pentru prima oară în Tirici, dar parcă acum în miez de iarnă totul mi se părea mai frumos ca de obicei. Zăpada de grosimea unei palme acoperea în mantia ei imaculată tot ce putea fi acoperit: pământ, case, pomi. Lunca îngustă din dreapta şi din stânga firului apei continuă brusc cu dealurile şi apoi cu pantele abrupte împădurite într-o parte sau scoţând la iveală stânci semeţe ce se înalţă solitar, ameninţător. Imaginea aduce mai degrabă a munte decât a sat. Liniştea din jur este tulburată doar de clipocitul apei ce curge vârtos printre sloiurile de gheaţă din Cimpa, sau de lătratul vreunui câine care se înţelege pe limba lui cu un altul din vecini sau din depărtare.
Suntem în ultima jumătate a postului de Crăciun şi parcă
atunci când trecem pe lângă cuptorul pentru pâine zidit din piatră şi cărămidă în apropierea casei familiei Florea Gheorghe (Gică) şi Ana, Anica de fapt cum îi spun vecinii, simţim în nări miros de cozonac proaspăt (vezi foto 1).
Familia Florea, o familie harnică, cu dragoste faţă de muncă şi animale, a fost hărăzită de bunul Dumnezeu cu 4 feciori. Cel mai mare, Nicolae, are acum 41 de ani şi este echipat pentru a merge la mină, la şut în schimbul III. Gheorghe, următorul fiu, are 36 de ani, Petru - care acum ar fi împlinit 32 de ani, iar cel mai mic, Mihai, are sub 30 de ani şi după tradiţia momârlănească locuieşte în casa părintească împreună cu părinţii. Ca mai toţi momârlanii, în ultima vreme, pe lângă truda din gospodărie dedicată îngrijirii animalelor, fiii lucrează şi la mină.
În urmă cu peste douăzeci de ani, cel mai mare dintre fraţi şi-a făcut pentru piţărăi, de Crăciun, primul steag din satul Tirici (“epoca modernă”) (vezi foto 2). A lucrat la împodobirea lui câteva seri bune împreună cu un cunoscut meşter în confecţionarea steagurilor: Ionică Gărgan. Aşa cum prevede tradiţia, în măciuca steagului, adică partea cea mai voluminoasă, a fost încorporată crucea sfinţită, din lemn, care atârna pe peretele estic al casei părinţeşti. Steagul a fost purtat pe rând până în anul 1997 de către fiecare dintre cei patru fraţi, aşa încât familia Florea a dat piţărăi pentru o perioadă de aproximativ 15 ani, la fiecare Crăciun câte un stegar.
Stăm aşezaţi pe o laviţă în jurul sobei încinse. Gazda, Anica, adăugând ceva “tiperi”, chimen şi zahăr pentru a pregăti o ţuică fiartă aşa ca pentru luna decembrie, deapănă cu oftaturi o poveste tristă, îngrozitor de tristă pentru familie.
Hotar nemijlocit cu dealurile şi munţii din jur, Tiriciul nu mai stârnise nimănui mi­ra­rea că jivinele de pradă se plimbă mai ales iarna nestingherite prin sat. Ferit-o Dumnezeu să nu-ţi zăvoreşti oile în palang sau găinile în cobâlc odată cu lăsarea întunericului, căci rişti să rămâi fără ele. Nu de puţine ori lupii hămesiţi de foame în iernile mai grele atacau chiar şi câinii legaţi în lanţ în apropierea casei. Vulpile, cunoscute pentru şiretenia lor, nu ezită atunci când se iveşte prilejul să curme cotcodăcitul oricărei găini şi cântatul oricărui cocoş.
În anul 2003 o asemenea vulpe, rătăcită prin sat, destul de agresivă l-a muşcat pe Petru în timp ce îşi apăra găinile spre a nu fi vătămate. Nu s-a dat, din păcate, nicio importanţă incidentului, considerându-se a fi unul banal ca multe altele în lupta cu “prădătorii” într-un cătun si­tuat la “capăt de lume” (vezi foto 3). Din nefericire vulpea era turbată. S-a intervenit prea târziu, viaţa lui Petru a fost pusă în pericol şi în cele de urmă firul ei a fost întrerupt. A fost o grea lovitură pentru întreaga familie. Tatăl, Gică, nu a mai vrut să ştie de nimic, a renunţat şi la ceea ce era mai de preţ pentru el: oile, pe care le-a înstrăinat.
Nu a putut, însă, rezista mult timp fără ele, avea acest “microb” cuibărit în sânge de o viaţă. La sate există obiceiul ca atunci când cineva doreşte să-şi prăsească oile, să fie ajutat de către comunitate fiind cadorisit după puterile fiecăruia, ba cu mia, ca cu o mioară. La acestea s-au adăugat şi cele cumpărate şi în scurt timp, după ce lucrurile s-au mai aşezat, turma familiei a fost refăcută. (vezi foto 4) În prezent familia Florea se poate mândri cu peste 50 de oi. În mo­mentul când noi
ne-am deplasat la Tirici, ciobanul şef Gică era cu oile la pădure la colibă pentru a consuma fânul agonisit de cu vară în mai multe clăi. Gică este ajutat în gospodărie în egală măsură de către cei trei fii şi de către nurori, dar mai ales de Mihai, care a rămas la casa părintească. Nicolae şi Gheorghe şi-au rostuit şi ei viaţa fiind aşezaţi pe la casele lor, dar tot dau câte o mână de ajutor părinţilor, aşa cum se cuvine din partea unor fii de omenie.
I-am reîntâlnit pe fraţii Florea în 13 decembrie la casa de cultură din Petrila unde a avut loc lansarea cărţii “Piţărăii din Valea Jiului”. Au venit îmbrăcaţi în straie momârlăneşti de sărbătoare, având cu ei şi steagul pe care l-au purtat în urmă cu ceva ani în piţărăii din Cimpa. Ei s-au alăturat cu această ocazie “grosului” piţărăilor din satul Jieţ prezenţi cu ocazia lansării. Au fost prezenţi cu steagurile lor impunătoare cunoscuţii stegari din Jieţ: Moian Gheorghe şi Gălăţan Dumitru (fiul lui Nicu Moian), stegari de nădejde ai ultimilor ani pentru piţărăii din satul Jieţ. Nu a lipsit cu renumita-i ploscă Preda Ionică îmbrăcat în frumosul lui costum momârlănesc. Din desagii ţesuţi din fire de bumbac policolore în careuri au oferit daruri, pentru piţărăii colindători, Moian Anica şi Gălăţan Marioara (vezi foto 5).
Aceşti piţărăi organizaţi în avanpremieră, au oferit participanţilor la lansarea cărţii despre ei un minunat spectacol al acestei tradiţii milenare.
La sfârşitul manifestărilor, pentru a fi păstrat într-un loc care s-ar putea constitui într-un veritabil muzeu al tradiţiilor şi a obiceiurilor momârlăneşti, fraţii Florea au dăruit steagul purtat de ei ani de-a rândul în piţărăi autorului cărţii. În mini muzeul de familie de la Jieţ, acesta va face pereche cu unul impunător din satul Jieţ, confecţionat de către cunoscutul artizan al steagu­rilor Grunţă Gheorghe.
Dumitru Gălăţan-Jieţ


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Pe aceeasi tema

Una din zilele anului aşteptate cu multă bucurie de comunitatea momârlanilor din satele Văii Jiului este 24 decembrie, Ajunul Crăciunu[..]

23.12.2008, 18:52   |    0 comentarii

Cronică la o lansare de carte
Anul ăsta piţărăii au venit mai devreme. Şi n-au venit de capul lor, ci invitaţi d[..]

15.12.2008, 18:20   |    0 comentarii

Sâmbătă, 13 decembrie, ora 11, cunoscutul etnolog Dumitru Gălăţan-Jieţ, colaboratorul Ziarului Văii Jiului, îşi va lansa cea[..]

11.12.2008, 19:13   |    0 comentarii

* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter