Pentru cei mai mulţi care mă cunosc sunt Sile Pop,  un moderator sau un prezentator al activităţilor culturale desfăşurate la nivel local sau zonal, un jurnalist, sau un cantautor pentru cei din lumea copilăriei (cum îmi place mie să spun, pentru cei din „zodia numerelor matricole”).
Pentru alţii, sunt directorul Şcolii Generale Nr. 7 Petroşani.
Pentru cei mai vechi în presa scrisă, vorbită sau transmisă pe „ sticlă”, este binecunoscută o fostă atribuţie avută până în 1998 şi anume purtătorul de cuvânt al Comandantului Brigăzii 7 Vânători de  Munte „ Burebista”, maiorul de la „beretele verzi”.
Am lucrat în sistemul militar mai mulţi ani.
Cunosc ce înseamnă depozite de armament şi, prin prisma funcţiilor pe care le-am avut în viaţa militară, ştiu ce înseamnă paza la un depozit de armament. Am controlat aşa ceva şi, din punct de vedere al specialităţii mele militare, a trebuit să îmi dau acordul din punct de vedere psihologic pentru cei care efectuau serviciul de pază respectiv.
În toate domeniile de activitate există lucruri bune şi lucruri rele.
Peste tot, există oameni care îşi fac sau nu îşi fac datoria.
Ciorogârla nu este un exemplu al culpabilizării sistemului militar din România, după cum  niciun profesor care dă o palmă sau bate un elev nu poate culpabiliza întreg corpul didactic din această ţară.
Nu aceasta este armata română şi nici aceasta nu caracterizează sistemul educaţional românesc.
Vă rog, pe voi cei care aţi făcut stagiul militar, să ne amintim de acel Regulament al serviciului de gardă care ne obliga (şi pe care îl respectam întocmai, conform jurământului pe care îl depuneam) să controlăm de 2-3 ori la intrarea în post şi la ieşirea din post  dacă un sigiliu de la magazia pe care o păzeam era intact sau nu. Noi şi caporalii de schimb sau comandantul gărzii. Mai ţineţi minte?
Vă rog, să ne mai amintim cât era de greu, pentru oricine care încerca să ne surprindă sau care efectua controlul gărzii, să ne găsească „dormind în post”.
Problema cu dispărutul armelor este un basm, pentru copii.
Aşa ceva nu se putea fura şi nici nu putea să dispară fără nişte acte, fără nişte ordine scrise.
 Într-o unitate militară de acest tip, nici la noi şi nici la alţii nu se intră ca la Keops. Întâi te muşcă câinii. Acei câini lup antrenaţi special, cu grade militare şi apoi cei de container care se aciuează peste tot. Mai apoi, dacă nu din simţul datoriei atunci de frică, te împuşcă santinela.
Voi, ştiţi cum este!
Singurul lucru de care putem vorbi şi care este valabil este acela prin care, dacă se vrea, se poate culpabiliza oricine care este superior primului copac de lângă depozitul cu pricina  terminând cu ataşatul militar la NATO sau cel de la Bruxelles.
Vasile Pop

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.