Acum două săptămâni, într-o sâmbătă, fiind la Petroşani, în calitate de invitat la un eveniment major din viaţa unei tinere familii, la un moment dat am ieşit din local, ca să iau o gură de aer.

 

Nu singur, ci împreună cu

alţi doi colegi de redacţie. Pe când discutam de ale noastre, iaca, pe drum, văd cum un tip îi fugăreşte pe câţiva copii. Adolescenţi de fapt, fiindcă niciunul nu părea să aibă sub cincisprezece ani. Ei strigau şi făceau mişto de el, iar fetele, atunci când urmăritorul dădea să se apropie de grup, ţipau. Dar o făceau, aşa cum mi-am dat seama, mai mult de plăcere.

 

Cel care-i fugărea

pe copii nu era trecut de treizeci de ani şi se vedea imediat că nu e pe treaba lui. De fapt, pe astea mizau puştanii şi puştoaicele când îl întărâtau. Mai trebuie să precizez că faza s-a petrecut pe strada Griviţa. Pe strada aceasta de colonie pe care, cu ani în urmă, locuia – nici nu mai ştiu dacă trăieşte sau nu – ultima ilegalistă din Petroşani. Despre care, pus la pachet cu altele tot cu ilegalişti din Valea Jiului, am făcut, împreună cu Mihai Barbu, un reportaj super. Ei, ce zici, măi, Ghiţă, facem câteva şi cu nebunii frumoşi din Vale? mi-a propus Mihai când a observat că deja pozasem câteva cadre. Am fost imediat de acord: Cum să nu, măi, mai ales că, acum, avem destui şi de unde să alegem!