În rândul resurselor de bogăţii naturale cu care Dumnezeu a înzestrat din belşug pământul românesc, Valea Jiului reprezintă o uimitoare panoramă a frumuseţilor ce caracterizează acest pământ şi a imenselor zăcăminte de elemente lucrative ascunse în măruntaiele lui. Mai bine decât oricare altă regiune, Valea Jiului înfăţişează vizitatorului neiniţiat prea mult în geografia tezaurelor pământului nostru, o magnifică privelişte, menită să umple de bucurie şi de speranţă, chiar şi cea mai blazată inimă ce s-ar întâmpla să-şi plimbe scepticismul pe la picioarele furnalelor de entuziasm şi febril constructivism, înălţate de-a lungul unui peisaj dintre cele mai frumoase. Rezervate ca o surpriză ascunsă în creierul munţilor, instalaţiile industriale din valea Jiului, care atentează parcă la imperialitatea piscurilor dimprejur de-o nezdruncinată grandoare, au rolul să deconcerteze şi să tulbure oceanul de impresii al celui ce şi-a propus să străbată şi să cunoască pământul românesc şi lumea lui tânără, energică.

Valea Jiului e o proiecţie fantastică a technicei moderne, unde sârguinţa, energia şi capacitatea de muncă a românului realizează miracole sub raportul organizării şi al randamentului industrial. Aici se vede mai limpede decât oriunde cum energia spirituală şi muşchiulară a românului, pusă în serviciul pământului ce aşteaptă intervenţia sa, dă rezultate uimitoare.

Nu numai pe suprafaţa ogorului său, alături de plugul tradiţional şi boii grigorescieni, ştie românul să se împrietenească cu pământul, dar şi în defileurile carbonifere ale munţilor, unde prospeţimea spiritului şi energiei naţionale ambiţionează să întreacă instalaţiile mecanice de aiurea favorizate de vechi şi rafinate civilizaţii. În atelierele metalurgice de la Petroşani, în fabricile destinate preparării unui material atât de delicat cum sunt măştile de gaze, de la Vulcan, în minele de la Aninoasa şi de la Lupeni, în formidabila instalaţie a spălătoriei de cărbuni de la Petrila, românul mânuieşte cu aceeaşi îndemânare ciocanul, curentul electric şi fulmicotonul, ca şi coamele plugului. Legenda caracterului eminamente agricol al românului e dezminţită în Valea Jiului. E dezminţită de acele elemente tinere care muncesc acolo, de dragostea şi entuziasmul ce caracterizează fiecare om, de la inginer până la ultimul lucrător şi de ambiţia năvalnică a vlăstarelor acestui popor care vrea să soarbă şi să depăşească chiar şi cele mai îndrăzneţe realizări ale civilizaţiei. Dincolo de toate acestea, se întinde apoi panorama unei regiuni cu superbe peisagii în mijlocul cărora sufletul românului ieşit din uzină se regăseşte şi-şi modelează toate discontinuităţile, în orele de repaos, când evadează în mijlocul naturii.

D. Alexandru Predescu în acest pitoresc şi foarte sugestiv Popas pe Jii a prins admirabil în paginile ce urmează atât culoarea locală a regiunii, cât şi spiritul ce domină întreaga activitate, cu un accent înălţător de imn, a vieţii de pe Valea Jiului. De la lirismul descrierilor naturii, până la minuţiozitatea amă-nuntelor technice, şi de la prezentarea tipurilor diferite până la înfăţişarea scenelor în care oamenii de pe Valea Jiului sunt surprinşi muncind, râzând, plângând, întotdea-una împăcaţi cu destinul 

lor, paginile d-lui Alexandru Predescu constituie un per-fect reportaj, în înţelesul modern al cuvântului; asupra vieţii uneia dintre cel mai interesante şi mai puţin cunoscute regiuni de la noi. Se poate chiar spune că d. Alexandru Predescu, cu admirabila sa carte, trage cor-tina şi ne lasă să participăm aievea la viaţa complexă a unui centru industrial despre care nimeni nu ne dăduse până acum o imagine atât de fidelă, de proaspătă şi dezinteresată ca aceea ce se desprinde din acest plin de evocare Popas pe Jii. Scris cu nerv, străbătut de-o vervă continuă, înzestrat cu un serios spirit de observaţie, reportajul d-lui Al. Predescu satisface o curiozitate generală în primul rând şi corespunde exigenţelor unei lecturi, în al doilea rând. Pagi-nile ce urmează, brodate cu imagini şi metafore noi, respiră o poezie care, indiferent dacă se desprinde din umbra impre-sionantă a uzinelor, ori din pro-filul somptuos al piscurilor sau murmurul de înecate doine al văilor, poartă peste tot pecetea şi prospeţimea, plină de tinereţe şi elan, a vieţii de pe Valea Jiului.

D. Alexandru Predescu ne-a făcut un preţios serviciu, pre-zentându-ne în notaţii de-o graţioasă coloratură, viaţa şi importanţa unei regiuni despre care multă lume ştie prea puţine lucruri.