Deşi ştiu că n-o să ajung niciodată, eu, dac-aş fi primar, nu mi-aş pierde prea mult timp în discuţii cu unii care nu sunt sigur dacă ştiu exact pentru ce au intrat, ca să te caute. Mai ales atunci când unii care chiar au nevoie stau şi trepidează în antecameră.

 

Ieri dimineaţă,

în secretariatul Primăriei Vulcan, dar şi pe hol erau destui cei care ar fi vrut să intre la primar. Erau, afară pe hol, două doamne, doi consilieri locali şi funcţionari din instituţie. Aceştia din urmă fiind cei care aveau neapărat nevoie să discute cu primarul Gheorghe Ile. Au putut s-o facă doar după ce au aşteptat ceva timp şi doar când din biroul şefului a ieşit, şontâc-şontâc, un tip cărunt şi cu barbă. Care mi s-a părut oarecum ofuscat, pentru că, vezi, Doamne! i-a fost scurtată întrevederea cu mai marele Vulcanului.

 

Nici nu a apucat

să intre la primar vreunul dintre oamenii lui, că, hop, într-acolo a tăiat-o rapid o doamnă care apăruse în peisaj doar cu foarte puţin timp înainte. Şi a stat în birou, şi a stat, încât noi, ăştia de afară, am încercat să dăm cu presupusul cam ce i-ar putea zice lui Gheorghe Ile atât amar de minute în şir. Între timp, un funcţionar de rang înalt cu mai multe hârtii în mână s-a dat bătut şi a zis că se duce la el în birou, ca să mai lucreze ceva până iese doamna pe care, când era consilier local, nu o ţin minte să fi fost tare vorbăreaţă la şedinţele de consiliu. Iar, în acest timp, pe hol au apărut alte două persoane dornice să intre la primar. 

 

Îmi închipui

că primarului Gheorghe Ile i-ar veni greu să le zică unora ca aceştia doi să mai taie din cuvântare, dar, chiar cu riscul de a părea nepoliticos, ştiindu-le meteahna, nici că ar strica să le sugereze, de la început, să se exprime în două-trei versuri scurte şi la obiect. Fiindcă, în definitiv, persoane de genul celor despre care am vorbit nu sunt cu nimic mai presus decât vulcănenii de rând care vin să-l caute pe primar. Dimpotrivă, am asistat eu însumi la astfel de întrevederi în care vorba lungă a fost cu totul evitată. Omul a fost concis, a vorbit scurt şi la obiect, primarul l-a ascultat, şi-a notat, la sfârşit şi-au dat mâna, iar, apoi, respectivul a plecat. Nu-i mai frumos aşa?