Un pic mai sus de „ProEuropa” din Vulcan, cum cobori treptele acelea pe care le vezi înainte de pod, se afla piaţa agroali­men­tară a oraşului. Asta era cu zeci de ani în urmă. Pe când nici vorbă de bulevardul de acum şi de blocu­rile aferente lui. La piaţa asta ajungeai pe un singur drum: cel care face la stânga din şosea­ua principală, pe lângă Şcoa­la Generală Nr. 1 şi Biserica Romano-Catolică. Acum, pe aici, în afară de clădirea din care se închiriau cântarele, n-a mai rămas ni­mic din piaţă. Prin nouăzeci şi ceva - pe timpul mandatului lui Vasile Giurgiulescu, dacă nu mă-nşel -, s-a făcut o încercare de aducere la viaţă a pieţei. Nu exact pe acelaşi loc, ci un pic mai sus. Aproape de bulevard. 

S-au ridicat scheletele acelea de metal, pe care urma să fie montată copertina din tablă, s-au construit câteva tarabe din beton şi clădirea cu două intrări, una pentru femei şi cea­laltă pentru bărbaţi. Despre a cărei utilitate cred că nu mai trebuie să vă spun. Ei bine, dacă pe vreuna dintre tarabe nu s-au prea văzut şi n-o să se vadă, nici de acum încolo, fir de pă­trunjel, ceapă, roşii, castraveţi sau mai ştiu eu ce, clădirea, interiorul ei, mai exact, a fost suprasolicitat. Dovadă este mizeria de ne­descris, pe care doar apa­ratul foto a putut s-o surprindă în toată splendoa­rea ei. Dacă vă spun că miroase, de-ţi vine să dai afară din tine, e clar, ce naiba. Nu ştiu ce zic despre asta locatarii blocurilor din jur. Nu l-am întrebat pe niciunul de acolo dacă au reclamat pe undeva starea asta de lucruri. Fiindcă nu cred că, în zilele călduroase, mirosul acela infernal să nu fi ajuns şi pe la ferestrele apar­tamentelor lor. Dacă nu au fă­­cut-o, le fac eu cunoscut asta autorităţilor locale. În caz că oamenii au sesizat, dar chestiunea reclamată a fost tra­tată cu nepăsare, ar fi cazul ca cineva din aparatul primăriei - ce frumos sună, nu-i aşa? - să vină, să vadă şi să rezolve problema. Asta până când mirosul din cloaca asta de mizerie n-ajunge el până la primărie.