|
Nr. 4229, vineri 10 iul 2026, Anul XIX
 .
21.08.2014, 19:18:51 | 0 comentarii | 2395 vizualizari
Andrei Maftei
Articole de acelasi autor
de Petronela VALI SLAVU
Sâmbătă, 9 august, am participat la o lansare colectivă de carte, la Târgu Jiu, iar în ziua următoare am pornit într-un „pelerinaj de suflet românesc”, la Poiana lui Mihai, unde a avut loc festivitatea de premiere a Concursului de Poezie Patriotică „Suflet românesc”. Au fost două zile superbe, patronate de poezie, istorie şi muzică folk. Pentru că aceste două acţiuni s-au intersectat cu o manifestare celebră: Festivalul Naţional de Folk şi Baladă „Poarta Sărutului”, ajuns la cea de-a XIII-a ediţie. La lansarea de carte, interpreţii de muzică folk au cântat dar au şi citit versuri din propriile cărţi. A fost o încântare să fiu aproape de această familie minunată a folkiştilor şi să cunosc noi membri ai familiei poeţilor. Am cunoscut suflete sensibile, precum Elisabeta Gîlcescu, Diana Olteanu, Teo Laurean şi George Tei. Toţi cei prezenţi au fost minunaţi, dar ieşeanul Andrei Maftei m-a cucerit nu numai cu poeziile sale, dar şi cu umorul savuros. După ce veţi citi „Gică şi nemurirea”, îmi veţi da dreptate.
Gică şi nemurirea
Gică avea un frate; fratele avea o amantă; amanta avea un câine; câinele nu avea nimic împotrivă. Ăsta era Gică... unii îl cunoscuseră sub numele de „Gică de la Sculărie”, alţii drept „Gică care cară şpan”. Cei mai mulţi îl cunoscuseră în autobuzul 41. În troleul 46
n-aveau cum să-l cunoască, pentru că stătea cu chirie la soacră-sa.
Lucrase bietul Gică pe una din marile platforme industriale, plin de avânt muncitoresc şi silicoză în fază incipientă. Platforma a fost privatizată de vreo cinci-şase ori, prin tot atâtea metode specifice tranziţiei mioritice. Ultima oară a cumpărat-o, pe un leu, un afro-thailandez de origine sud-americană, despre care se spune că ar fi avut nişte sifonării în Groenlanda.
Gică, vândut cu platformă cu tot, a rămas şomer. Soacră-sa l-a trimis la mă-sa... la ţară. Aşa s-a întors Gică la sat. Avea o bucăţică de pământ, două curci, trei găini „Gât golaş de Transilvania”, o raţă şi o datorie de 3,5 milioane de lei vechi la birtul lui Moş Costache. Acolo la ţară o cunoscuse cu ani în urmă pe Maricica-Suelăn Amarghioalei, frumoasa şi iubita satului, căreia Gică i-a scris o poezie. Poezia a zăcut în podul şurii, pitită după o grindă, Maricica-Suelăn a zăcut pe laiţa brigadierului-şef, poetul a zăcut până-n zilele noastre, când s-a hotărât să cucerească lumea culturală a Ieşilor.
Gică a bătut la porţile nemuririi la figurat, ciocănind la propriu la uşa unui redactor şef (care lansase concursul „Integrarea poetului ţăran în lirica modernă”), înmânând manuscrisul cu poezia „Mândrei mele”:
„Ti aştept, mândro, pi vali, undi buciumu răsunî,
Sâ şădem pi fânu moali, sâ privim tăcuţ la lunî...
Jitili coboarî drumu şâ mujesc mergând spri casî,
Sâ aşterni parcâ fumu pi cosâţî mătăsoasâ.
Pin tălănji, doineşti-un fluier...sâmt miros di arăturî...
Când în poartâ am sâ-ţ’ şuier, tu sâ ieş’ pi la fântânî.
Om fuji, n-om sta la horâ şâ ne-om pierdi lângâ râu,
Mi ti-oi duci mami norâ...ti aştept, mândro, târzâu”.
Redactorul l-a privit peste ochelari şi i-a spus:
- E bună, bade! (Cam păşunistă, ce-i drept...) Numai că vezi matale, e limitată de maniera clasica... încearcă versul liber şi mai
caută-mă... O zi şi o noapte s-a chinuit bietul Gică să refacă poezia „pe liber”, în vers alb aşa cum îl sfătuise redactorul.
„Mândrei mele
Te aştept...
Pe vale, buciumul răsună
Drumul mugind
Spre case.
În fumul cosiţelor
Tălăngi doinesc
Miros de arătură.
Când şuier...
La fântână,
O horă...
Ne-om pierde.
Noră mamei...
Târziu...”
- E bună - îi spuse redactorul. Se cunoaşte o oarecare evoluţie în lirismul dumneavoastră. Dar... încearcă să foloseşti cuvinte mai adânci, mai pline de sensuri. Citeşte şi dumneata cărţile unor poeţi mari ca: Vasiliu... Popa... Marcu... Spiridon... şi, mai caută-mă!
Gică a citit opurile distinşilor poeţi enumeraţi mai sus, spre a vedea cum şade treaba cu poezia. La concurs a luat Premiul cel Mare. Însuşi redactorul şef l-a prezentat: „...un geniu al satului ce păstrează nealterat spiritul patriarhal, limbajul pur-ţărănesc în spaţiul mioritic... ”.
„Mândrei mele
Ridicol
Te aştept în crepusculul adiacent.
Buciumul reverberează fânul.
În constelaţii
Cohortele lunii...
Cornutele intersectează
Mediana mugetului abscons.
Incert: humus sau cernoziom?
Prin claxoane
Penetrează flautul ancestral...
Himera-hiperbolă a sinapselor,
Abrogând prohibiţia relativităţii,
Un alter-ego
Infestat de cotidian
Şi metempsihoză,
Va înlocui o onomatopee!
Hora pierde râul Căii Lactee
Oglindită visceral şi matern...
Fericirea conjugală - incită cromatismul interdependent
Te aştept, himeră
A tendenţiosului drum
Spre incomensurabilitate”.
Cu premiul cel mare în mână, cu pieptul bombat şi ochii strălucitori, Gică se şi vedea pe marea panoplie a marilor Gică ai neamului românesc.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
