(urmare din pagina I)

 

18 octombrie 1920

I-a fost strivit capul între piatră şi râznă

 

„Onor,

Inspectoratul general minier din Valea Jiului Petroşani

Binevoiţi vă rugăm a cunoaşte că râznaşul nostru Kragel Dene, născut în anul 1904 la comuna Petrila, jud. Hunedoara, în ziua de 18 octombrie a.c. a suferit un accident la mina noastră Deak-Petrila

În următoarele împrejurări: Krugel Deneş lucra cu tovarăşul său Muszka Iosif la încărcatul râznelor cu lopata a cărbunelui săpat de mineri, deodată a căzut de la ultima căptuşeală o bucată de piatră, apucându-i capul între piatră şi râznă, producându-i pe loc moartea.

Martori oculari ai accidentului sunt: Sosak Francisc, miner, şi Muszka Iosif, râznaş din Petrila.

Termenul de vindecare conform avizului medical: ACCIDENT MORTAL.

Primiţi vă rugăm asigurarea deosebitei noastre stime.

Societatea „Salgotarjan”

pentru exploatarea minelor de cărbuni

Direcţiunea minelor Petroşani”

 

23 noiembrie 1920

În timp ce transporta lemne

 

„Onor,

Inspectoratul general minier din Valea Jiului Petroşani

Binevoiţi vă rugăm a cunoaşte că râznaşul nostru Nicolae Chirilă, născut în anul 1900 în comuna Aranyonsponor, în ziua de 13 octombrie 1920 a suferit un accident la mina Deak din Petrila.

Împrejurările accidentului sunt următoarele:

Fiind ocupat la transportarea lemnelor, mâna-i dreaptă s-a strivit între 2 stâlpi, vătămându-i degetele III şi IV.

Martori oculari ai accidentului sunt: Francisc Hosek şi Ioan Riza.

Termenul de vindecare conform avizului medical: 14 zile.

Primiţi vă rugăm asigurarea deosebitei noastre stime.

Societatea „Salgotarjan”

pentru exploatarea minelor de cărbuni

Direcţiunea minelor Petroşani”

 

24 decembrie 1920

Coaste fracturate

 

„Onor,

Inspectoratul general minier din Valea Jiului Petroşani

Binevoiţi vă rugăm a cunoaşte că băieşul nostru Maxim Popa, născut în anul 1860,  în comuna Abrudfaleu, în ziua de 16 decembrie 1920 a.c. a suferit un accident la mina noastră Deak-Petrila

Împrejurările accidentului sunt următoarele:

Numitul a făcut slujba la uşa de ventilaţie. Trecând prin uşa aceasta, 4 vagonete cu cărbuni, unul mai larg s-a agăţat de uşă şi, scoţând-o din loc, a strâns pe Maxim Popa de peretele galeriei, fracturându-i coastele 4 şi 5 din partea dreaptă şi vătămându-i plămânii

Martori oculari ai accidentului sunt: Vig Janos, vizitiu.

Termenul de vindecare conform avizului medical: 4-6 săptămâni.

Primiţi vă rugăm asigurarea deosebitei noastre stime.

PETROŞANI

Soc. anonimă rom. pentru exploatarea

minelor de cărbuni

Direcţiunea minelor Petroşani”

 

1925

2 aprilie 1925

Fractură gravă

 

În urma unui accident, Marina Nistor şi-a fracturat piciorul stâng. Accidentul trebuie să fi fost destul de grav, din moment ce în luna iulie 1925, acesta se adresează Directorului general al soc. Petroşani, cu rugămintea de a fi ajutat: „Subsemnatul cu onoare vin a vă ruga să binevoiţi a-mi aproba un ajutor. (…) Sunt om cu familie, în prezent incapabil de muncă şi în greutăţile vieţii de azi suntem în cea mai mare mizerie. În aşteptarea unui răspuns favorabil am rămas…”

 

1929

12 aprilie 1929

S-a surpat o „umplătură”

 

Minerul Toma lucra la pregătirea locului necesar aşezării unei grinzi. Chiar atunci, din plafon s-a surpat o „umplătură” veche, care a căzut peste minerul Toma, acesta necesitând 1-2 săptămâni de repaus.

 

21 aprilie 1929

Din întâmplare…

 

În timp ce lucra la munca sa obişnuită lui Pleşa Gheorghe i-a căzut din întâmplare o bucată de piatră pe piciorul drept, accidentându-l. Termen de vindecare – 5 zile.

 

27 august 1929.

Pe când transporta lemne

 

Bocşan Florean s-a accidentat când transporta lemne spre locul de muncă. După căzătură, s-a rănit la spate şi la mâna stângă, necesitând 10 zile pentru vindecare.

 

23 august 1929

După puşcătură…

 

După ce a lucrat la sfredelirea găurilor, Herzbreger Dănilă, a căzut o bucată de piatră din coperiş, care a rupt podul. Minerul a alunecat în gol, fiind acoperit de materialul rezultat în urma puşcăturii. Termenul de vindecare – 7 zile.

 

13 septembrie 1929

Despre salvatori

 

Dintr-un raport întocmit de Direcţiunea Petroşani şi înaintat Serviciului Tehnic al Direcţiunii Generale Bucureşti aflăm informaţii preţioase despre ce însemna salvarea minieră în acel timp. Astfel, Mina Petrila era dotată cu 8 aparate de salvare model Drager 1924. Dacă Mina Est nu avea nici un aparat de salvare, minele Dâlja şi Aninoasa-Piscu, dar şi „staţiunea centrală Petroşani” aveau în dotare aparate de salvare Drager 1910/ 1911. În afară de aceste aparate de salvare, fiecare mină şi staţia centrală mai posedau şi câte un aparat de salvare Koning. Minele Dâlja şi Aninoasa-Piscu aveau câte 6 aparate de salvare, iar staţia centrală – 29 de aparate. Pe viitor, direcţiunea Soc. Petroşani preconiza achiziţionarea a încă 30 de aparate de salvare.

Din raport mai aflăm care era „filosofia” Societăţii Petroşani în chestiunea salvării miniere, dar şi multe alte amănunte importante pentru înţelegerea organizării salvării în anul 1929: „Efectivul staţiunilor de salvare, în general, este de 2% din efectivul subteran al minelor.  Efectivul personalului de salvare la Grupul Petroşani este de 4%. Modul organizării actuale este modul cel mai ieftin şi care este folosit şi în străinătate. Fiecare exploatare îşi are echipa proprie, fiecare exploatare îşi are aparatele proprii. Instrucţiunile şi exerciţiile sunt conduse de şeful de exploatare. Exploatările Est, Vest şi Dâlja au fost centralizate în trecut în staţiunea centrală de salvare din Petroşani, însă rezultatele obţinute nu au fost satisfăcătoare. Exerciţiile nefiind conduse de superiori direcţi ai salvatorilor, echipa conţinând muncitori şi de la alte exploatări, lipsesc cu totul râvna şi emulaţia constatată la exerciţiile de la exploatări cu muncitori proprii, sub conducerea superiorului direct. Iar aparatele la exploatare, fiind distribuite persoanelor, se îngrijeşte aparatul ca proprietatea sa.

Salvatorii sunt împărţiţi ca muncitori normali în diferite schimburi. În caz de necesitate sunt concentraţi. În timpurile trecute, când era foarte mult de lucru cu focurile din mină, echipa de salvare a fost specială, azi însă nemaifiind necesară aceasta, la repartizările pe echipă, am ţinut cont ca numai jumătate din salvatori să fie în echipă.

Singurul defect al acestui sistem este că, în cazul unui mare accident, oamenii nu sunt obişnuiţi la o colaborare. Acest defect însă se poate îndrepta cu standardizarea sistemului de instrucţiuni şi de organizare, fiind de părere ca instruirea echipelor de salvare să fie depusă şi lăsată şi pe mai departe în mâna şefului de exploatare, iar instrucţiunile pentru conducătorii echipelor (pentru şefii) să fie întocmite într-un program standard. Pentru o colaborare s-ar putea ţine anual cel puţin de două ori pregătiri comune, cu centralizarea tuturor grupurilor de salvare. Din partea noastră nu suntem pentru centralizarea tuturor grupelor de salvare, cu personal permanent, deoarece această soluţie ar fi costisitoare, având în vedere cheltuielile permanente şi fără să fie utilizat personalul în plin. Pentru executarea lucrărilor locale (stări de foc, diguiri etc.) detaşarea acestor oameni, neaparţinând exploatărilor respective, suntem convinşi că executarea lucrărilor de salvare va lăsa de dorit.

Pentru a avea posibilitatea de reorganizare a grupului nostru în privinţa salvării, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a înlocui (…) 41 buc. aparate Drager Modell 1910/ 11 în mod succesiv cu (…) Modell 1924, care fapt ar duce la posibilitatea de a unifica instruirea personalului şi a reduce cheltuielile de întreţinere la minimul posibil (uzura pieselor de rezervă e mai puţină). Procurarea pieselor de rezervă necesare pentru 2 ani pentru aparatele de salvare 1910/ 1911

ne-ar costa 230.000 lei. În loc de a da această sumă pentru un aparat total învechit, avem onoarea a vă ruga pentru procurarea a 8 buc. aparate Drager 1924 pentru mina Aninoasa-Piscu.”

Sărind din 1929 în 1941, aflăm cum erau anunţată echipa de salvare a minei Petrila: „Aviz. Grupa de salvare va avea instrucţia obişnuită în ziua de 23 Oct. 1941. Orele 15/ 3/ d.m. Mina Petrila la 21 Octomvrie. 1941.”

 

1930

Decembrie 1930

A căzut de la 10 m înălţime

 

Muncitorul Sacsi Antal, în etate de 28 de ani, pe când lucra la minele de cărbuni din Petrila, a căzut de la o înălţime de 10 m, fracturându-şi ambele picioare. Numitul a fost internat în spital.

 

1932

Decembrie 1932

Electricianul şef a murit chiar în timpul inspecţiei…

 

Electricianul şef Francisc Vagner din serviciul Societăţii Petroşani, fiind în inspecţia la spălătoria de cărbuni din Petrila, a căzut pe ciment de la o înălţime de 2 metri. A fost internat în stare gravă în spitalul din Petroşani, unde a murit după câteva ore.

I s-a făcut o înmormântare aleasă, fiind petrecut la locul de veci de toţi funcţonarii superiori, în frunte cu d-nii ing. director tehnic T. Timoc, director Virgil Serb, ing. N. Bălănescu etc., precum şi de funcţionarii inferiori, prieteni şi cunoscuţi, împreună cu orchestrele societăţii.

 

1933

Aprilie 1933

Accident la uscătoria chimică

 

Muncitorilor Gheorghe Bodişan şi Iuliu Feţ, pe când ungeau un elevator la uscătoria chimică de la Petrila,

le-au scăpat postamentul de sub picioare,

prăbuşindu-se de la o înălţime de 6 metri. Au fost transportaţi la spitalul din Petroşani.

 

1936

28 Septembrie 1936

Accident la mina Deak

 

„În ziua de 28 septembrie, s-a întâmplat un grav accident de muncă la una din galeriile minei Deak din Petrila. Minerul Florea Alexandru şi cu alţi doi ortaci se pregăteau pentru armarea galeriei. În acest scop, de la galeria superioară au început să lase grinzile din mână în mână pe o suitoare de 6-8 metri adâncime.

La un moment dat, unuia dintre mineri i-a scăpat din mână trunchiul de lemn, care a pornit să se rostogolească vertiginos. Minerul Florea, neavând timpul necesar să sară din calea primejdiei, a fost lovit puternic de lemn în spate, apoi, în picior, zdrobindu-i-l complet.

Minerul Florea a fost scos în stare gravă la suprafaţă. Aici, medicul, adus în mare grabă, a trebuit să procedeze la amputarea piciorului de la genunchi.” (Minerul)

 

Mai 1936

O garnitură i-a zdrobit capul şi dantura

 

Ziarul Zorile relatează succint un accident groaznic de muncă petrecute la Mina Petrila: „(…) Într-una din galeriile numitei mine, muncitorul Pârvulescu Ilarie, de 20 ani, lucra la dirijarea vagonetelor cu cărbuni spre ieşire. La un moment dat, o garnitură cu vagonete, mergând cu o viteză prea mare, a surprins pe muncitor şi i-a zdrobit capul şi dantura. Starea lui e gravă.”

 

1937

13 martie 1937

Fruntaş sindicalist - călcat de tren

 

Sâmbătă, 13 martie, orele 9 şi jumătate seara, pe când coborau din trenul ce transportă lucrătorii la minele din Petrila, trei muncitori au fost surprinşi de un tren încărcat cu cărbuni, unul dintre ei murind pe loc, şi ceilalţi 2 fiind uşor răniţi.

Victima, metalurgistul Paulmicher Iosif, în vârstă de 52 de ani, era în serviciul Societăţii Petroşani de 30 de ani şi era fruntaş  al sindicatului din Petrila.

Această groaznică nenorocire – în urma căreia rămâne o familie muritoare de foame - se datorează neglijenţei Societăţii Petroşani, care nu are angajat un cantonier care să lase bariera când trec trenurile. În acest punct

s-au mai întâmplat mai multe asemenea accidente.

Familia celui mort va cere acţionarea în judecată a societăţii pentru moarte cauzată de neglijenţă.

 

3 august 1937

Mort de căldură în abataj

 

Minerul Petrescu Paldon, aflându-se la lucru la mina Petrila, în ziua de 3 august, la schimbul de după masă, muncea la un loc de muncă unde erau călduri mari. Pe la orele 5 după-amiaza, a căzut şi a murit. Cauza morţii nu se cunoaşte, dar ea se datorează, probabil, oboselii şi căldurii prea mari.

În ziua de 5 august a avut loc înmormântarea, la care au participat toţi muncitorii, din Petrila şi din Petroşani,  precum şi ambele muzici ale sindicatelor Petrila şi Petroşani.

În urma lui, au rămas soţia şi părinţii, fără nici o avere şi fără nici un câştig.

 

1 octombrie 1937

Zdrobit între vagonete

 

În seara de 1 octombrie s-a întâmplat o nenorocire la minele din Petrila, căreia i-a căzut victimă minerul Ioan Budoi, membru al sindicatului minerilor.

La orele 9 seara, Budoi lucra la descărcarea unor vagonete. La un moment dat, pe când se afla cu capul între vagonete, a fost tamponat de acestea, zdrobindu-i ţeasta.

Nefericitul muncitor a fost transportat în stare gravă la spital, unde a încetat din viaţă, în chinuri groaznice, după câteva ore.

În urma lui Budoi Ion au rămas nemângâiaţi soţia şi 7 copii.

 

1938

Februarie

Practicantul Cioplea – accidentat mortal

 

Tânărul Alexandru Cioplea, elev al şcolii miniere din Petroşani şi practicant la mina din Petrila, a fost victima unui accident, care l-a costat viaţa.

Pe când lucra la suprafaţă, împingând nişte vagonete, a fost izbit, la un moment dat, de un vagonet încărcat cu cărbuni, alegându-se cu un picior zdrobit.

Internat la spital, în stare gravă, a încetat din viaţă.

Autorităţile au autorizat înmormântarea practicantului.

 

1939

Ianuarie 1939

Pur şi simplu un accident stupid

 

O altă nenorocire s-a produs la mina Petrila, unde tânărul muncitor Pop Ioan, în vârstă de 19 ani, fiul factorului poştal din Petroşani, lucrător la depoul de lemne al Societăţii Petroşani din Petrila, pe când ducea o grindă grea de lemn în spinare, s-a împiedicat de şina liniei ferate şi a căzut atât de rău, încât lemnul i-a zdrobit capul. În chinuri groaznice a încetat din viaţă, la spital, după 5 ore.

 

11 aprilie 1939

Surpare mortală

 

În ziua de 11 aprilie, la mina Petrila s-a întâmplat un accident mortal de muncă. În timp ce minerul Gligor Negreanu, din comuna Aninoasa, lucra la deschiderea unei noi galerii, s-a surpat pe el un bloc de piatră care l-a zdrobit complet.

Transportat în grabă la spital, a încetat din viaţă după câteva ore de chinuri, lăsând în urma sa soţia şi doi copii orfani.

 

14 aprilie 1939

Moartea artificierului Windman în două relatări

 

1. Tot la exploatarea Petrila s-a întâmplat o nenorocire în ziua de 14 aprilie. În timp ce artificierul J. Windman introdusese dinamita şi fitilul în mai multe găuri, s-a produs o explozie din cauza fitilului defectuos, înainte ca artificierul să termine cu aprinderea restului de fitiluri şi să se poată retrage.

Din cauza exploziei, nefericitul artificier a rămas mort pe loc. Şi alţi doi mineri, aflaţi în apropiere, Moise Biro şi Ioan Zlaţchi, au fost răniţi uşor şi sunt în afară de orice pericol. (Minerul)

2. În ziua de 14, la mina de cărbuni Petrila, s-a întâmplat o explozie, care a costat  viaţa unui om şi i-a rănit grav pe alţi doi.

Artificierul J. Wiedmann trebuia să introducă dinamită în mai multe părţi în mină.

Fitilul reglementat se lasă la lungimea de 1 şi jumătate. Dar, în timp ce sus numitul artificier introdusese dinamita şi fitilul în mai multe găuri şi cum fitilul, fiind defectuos, nu se aprindea, atunci cu briceagul artificierul a tăiat din el, până a reuşit să-l aprindă.

Tot astfel, procedând în mai multe locuri din mină, una dintre dinamite a explodat înainte ca omul să poată termina cu aprinderea restului de fitiluri şi să se retragă. Şi, astfel, artificierul Wiedmann, datorită exploziei, a rămas mort pe loc, rănindu-i grav pe 2 mineri din apropiere. Cei 2 răniţi au fost transportaţi la spitalul Casei de asigurări din Petroşani.

Ancheta a fost făcută la faţa locului de către ing. Gh. P. Bogdan, şeful Inspectoratului minier din Petroşani.

De asemenea, a venit la faţa locului şi Chiriac – prim procurorul parchetului Deva, însoţit de Bărbieru – secretar.

După ce prim procurorul a cercetat cazul, a autorizat înmormântarea artificierului Wiedmann. (Avântul)

 

14 iunie 1939

Explozie la silozul cu griş

 

„Onor

Inspectoratul IV Miner Petroşeni

(…) vă comunicăm că în ziua de 14. VI. a.c., orele 2,30 a.m., s-a produs o explozie în silozul de griş uscat aşezat în colţul de către uscătoria Preparaţiei Petrila. Cauza exploziei a fost probabil că restul de cărbune din siloz a început să ardă mocnit şi au explodat gazele distilate din cărbune când focul a izbucnit în flacără. Este, de asemenea, probabil că şi praful de cărbune depus pe pereţii silozului au ajutat la puterea exploziei sau poate chiar la producerea ei. În prezent, încărcarea grişului uscat se face fără a mai duce prin silozuri, deci direct, pe banda de încărcare. (…)”

Alertată de această explozie, din fericire fără victime, conducerea preparaţiei Petrila  întocmeşte un set de 5 măsuri pentru „prevenirea exploziilor în silozurile spălătoriei din Petrila”.

„1. În toate silozurile de cărbuni uscaţi, ţevile de ventilaţie vor fi prelungite cu o ţeavă perforată până la fundul silozului. Astfel va fi asigurată o evacuare mai perfectă a gazelor de distilare, eventual produse.

2. Uscătoarele se vor alimenta cu debitul maxim, afară de cazul când or produce cărbuni 0-3 mm pentru brichetare. Astfel, cărbunele uscat va ieşi cu o temperatură finală mai scăzută şi o umiditate mai mare, aşa încât tendinţa lui de autoaprindere va fi redusă.

3. În ce priveşte silozurile, în care se depune cărbune 0-3 mm cu o umiditate mică,

convenabilă pentru brichetare, vom căuta  ca aceste silozuri în pauzele mai mari de fabricaţie să rămână sau goale sau pline.

4. Toate silozurile or fi controlate şi măturate cel puţin odată pe săptămână.

5. Se va studia posibilitatea de a amesteca, cărbunele uscat, afară de cel destinat pentru brichetaj, cu un cărbune simplu egutat. Această măsură, pe lângă că ar cere investiţii de un volum important, întâmpină mai multe dificultăţi.”

 

18 noiembrie 1939

Stupid accident cazon

 

„Onor

Inspectoratul IV Miner Petroşeni

Avem onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că soldatul Colesiuc Maxim ctg. 1939 din Legiunea Mobilă de Jandarmi Petroşani, Plutonul 3, de la detaşamentul de gardă de la Preparaţia Petrila, a suferit un accident în ziua de 17. XI. 1939, ora 5,45.

Împrejurările accidentului sunt următoarele:

Numitul soldat, trecând peste podul deasupra lanţ. 6, a alunecat şi, căzând în linie, s-a lovit la cap, iar lanţul i-a rupt arma. Câta secunde fiind inconştient, putea uşor să fie omorât de circulaţia vagonetelor.

Rugăm binevoiţi a dispune luarea măsurilor ce credeţi de cuviinţă.”

 

1940

Mai 1940

Moartea a avut miros de dinamită…

 

„Muncitorul miner Alexandru Moga, în timp ce se afla la muncă, împreună cu alţi tovarăşi, într-una din galeriile minei Petrila, a fost victima unui accident mortal.

Numitul, apropiindu-se prea mult de locul unde explodaseră câteva cartuşe de dinamită pentru extragerea cărbunelui, gazul produs de explozie l-a ameţit, făcându-l să  cadă de la o înălţime de aproximativ 20 de metri. În cădere, şi-a fracturat baza craniului, rămânând mort pe loc.”

 

1941

17 septembrie 1941

Un accident nedeclarat

 

Minerul Todea Ioan I. Iacob suferă la 17 septembrie un accident, soldat cu o fractură. Conducerea minei Petrila nu declară atunci accidentul, încălcând astfel regulamentul de anunţarea a accidentelor grave. Totuşi, peste o lună, la 15 noiembrie, explică onor direcţiunii minelor de ce nu a declarat accidentul atunci, iar pe 18 noiembrie aceleaşi explicaţii le primeşte şi Inspectoratul Minier Petroşani:

„Accidentul suferit de minerul Todea Ion I. Iacob la data de 17 Sept. 1941, nu a fost anunţat ca grav deoarece, cu toate că a fost transportat la spital chiar în acea zi, nu a fost supus examenului medical decât în ziua de 19 Sept. 1941 seara, iar piciorul a fost pus în ghips abia în 22 Sept. 1941.

Constatând amânarea stabilirii diagnosticului medical, am crezut că acest accident nu este grav, deoarece nu l-am anunţat şi telefonic.”

 

(va urma)