|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
27.11.2009, 12:01:40 | 0 comentarii | 672 vizualizari
Viaţa ca o artă Robert Hummel
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
Un vechi proverb românesc spune că “Omul sfinţeşte locul”. Şi, evident, bătrânii înţelepţi, care l-au promulgat, nu s-au înşelat în niciun fel. Mai ales dacă acest om posedă multă dăruire, pasiune, şi (de ce nu) abnegaţie faţă de ceea ce şi-a propus şi îşi propune în continuare. Toate astea filtrate printr-o mare doză de omenie, bun-simţ, caracter şi o desăvârşită iubire faţă de semenii săi, cei cărora le dedică (până la urmă) toate realizările sale, cele mai multe în favoare acestora. Toate aceste deziderate, înfăptuite fără nicio rezervă prin cumpătare, bună conduită şi un deosebit simţ de răspundere. Cam pompos spus dar, vă asigur nu e un simplu joc de cuvinte ci o realitate. Cu “R” de la România. Şi de la prenumele lui Robert pentru că (nu întâmplător) cunosc un astfel de om. Şi care (cred asta, cu toată convingerea) mi-e prieten. Un prieten la care poţi apela oricând, fie şi doar pentru o vorbă bună. O vorbă bună care face mai mult decât un medicament. Ei bine, acest om se numeşte (pentru că toţi trebuie să purtăm un nume), Robert Hummel şi este profesor. Un profesor situat în afara dogmelor, al cărui crez este că “fiecare om are dreptul la o şansă”, oricât de sărac, dificil sau hulit este el. Astfel, pentru fiecare elev al lui el reprezintă o şansă în plus, o oază de speranţă sau un (mai mic sau mai mare) punct de sprijin. De altfel în materia sa de studiu (artele frumoase), Hummel e mai mult decât un simplu dascăl. El e (în acelaşi timp) un mentor, un sfătuitor, un apropiat, un factor de decizie (în anumite păreri sau hotărâri), un îndrumător şi (nu în ultimă instanţă) un garant al viitorului (cel puţin artistic) al fiecărui elev. Pe parcursul anilor de profesorat (nu chiar aşa de mulţi, el fiind mai tânăr ca niciodată), a reuşit (lăsând la o parte inerţia sau pasivitatea multor dascăli existenţi în prezent) acţiuni şi realizări care (chiar dacă au scăpat deseori celor care sunt datori să reliefeze acest lucru) au fost încununate de un succes constructiv (nu, nu e pleonasm, sunt şi succese distructive), o reuşită sută la sută (atât cât i-a stat lui în putinţă). Astfel, un însemnat număr de elevi au fost îndrumaţi, sfătuiţi, pregătiţi şi implementaţi în mod benefic şi desăvârşit, de către profesorul (şi în acelaşi timp, artistul plastic) Robert Hummel, la licee sau facultăţi cu profil artistic şi nu numai (belle-arte, arhitectură, design), cultura noastră de fiecare zi cunoscând (cu acest prilej) noi aderenţi, noi valenţe, noi exponenţi ai artelor frumoase, noi făuritori sau factori de decizie în viitorul nostru cultural, care e atât de suferind, în aceste vremuri de sărăcie şi stresante mişcări politice. Pe lângă asta, profesorul Hummel s-a dovedit (în egală măsură) şi un împătimit descoperitor de noi şi noi talente, pentru care a organizat şi susţinut cursuri suplimentare (ajutătoare pentru cei aflaţi la început de drum în arta plastică), zeci de expoziţii de artă plastică (unele chiar tematice, cum au fost cele cu artă iconografică) având ca loc de expunere cele mai diverse locaţii având grijă ca aceste evenimente să fie bine mediatizate, întru facerea cunoscută a participării acestor tineri la zidirea zilnică a cetăţii noastre artistice , fără ca (de multe ori) aceste eforturi să-i fie recunoscute. Şi dacă tot ne-am pus pe rememorări, merită să amintim aici “saloanele de primăvară, vară, toamnă şi iarnă” pe care le-a propus şi realizat în fiecare anotimp, câţiva ani la rând, acţiuni notabile şi pline de efervescenţă creatoare, care au strâns în jurul lor o pleiadă de maeştri (hai să le spunem aşa) consacraţi, cât şi debutanţi, ele constituind la rândul lor o rampă de afirmare, lansare şi perfecţionare a multor artişti plastici. Afirmaţi sau în plină formare. Să nu uităm, de asemenea, expoziţiile de caricatură (foarte multe, de altfel) câteva dintre ele avându-mă părtaş şi pe mine, cu epigrame sau comentarii umoristice sau să nu omitem “Târgurile de artă”, permanente de-a lungul anilor, salonul de iconografie (şi el devenit permanent şi adunând în jurul lui o pleiadă de participanţi creativi aproape în exclusivitate tineri şi foarte tineri). De menţionat, de asemenea, participarea ca îndrumător şi organizator a acestuia la o serie de tabere de vară, studenţeşti (Universitatea de vară) organizate anual de Universitatea din Petroşani, care au avut un succes de invidiat, lucrările expuse (indiferent dacă au fost de artă plastică sau de artă fotografică) fiind foarte bine gustate de un public, mare consumator de cultură. De altfel, profesorul şi artistul plastic Robert Hummel a abordat o multitudine de genuri (unul mai mobilizator decât celălalt), pictură, acuarelă, desen, caricatură, sculptură, gravură, grafică, metalo-plastie, linogravură şi lista ar putea continua. Actualmente deţine o rubrică zilnică de grafică “La Mari-Cafe“ în cotidianul local Ziarul Văii Jiului. N-am vrea să uitaţi participarea acestuia la cultura din Valea Jiului (şi nu numai), la bunul mers, buna organizare şi reprezentare a oraşului Petroşani, al cărui consilier local este, din partea Partidului Social Democrat, cu atribuţiuni şi în sectorul cultural. De aceea, numele său reprezintă un punct de reper sau o piatră de hotar în cultura (în veşnică împlinire) din acest colţ de ţară atât de hulit de unii şi de alţii, dar atât de mirific pentru cei care (aşa cum spune zicala) au băut apă din Jiu. La un pahar de vorbă, ne amintim deseori că noi (Robert Hummel şi cu mine) eram singurii care reuşeam să strângem laolaltă pe toţi candidaţii la primărie, consiliu local, parlament şi europarlament, cu ocazia (foarte originală de altfel) a expoziţiei de caricatură şi epigrame dedicată acestora, care se produceau, de regulă, la cafeneaua (intitulată şi “A artelor”) Mara. Atunci noi eram amfitrionii acestor somităţi (le-am zis-o!) politice, prezentându-i electoratului altfel decât acesta îi cunoştea. Circula chiar şi o vorbă despre acest eveniment: “Dacă nu eşti prezent în această expoziţie înseamnă că ai candidat ilegal!“ sau o alta în care se spunea că dacă Roby nu ţi-a făcut o caricatură înseamnă cu nu exişti. Şi o chestie anecdotică: pe vremea când era director la Şcoala Nr. 5 din Petrila, o admiratoare îl întreabă “Cum e mai bine să fii, director sau profesor?”. “Artist plastic”, i-a răspuns senin şi zâmbitor Robert Hummel. Vărsător ca zodie, deşi se vorbeşte că artiştii nu le au cu familia el “le are” totuşi, aceasta (soţia, Elena şi fiica Alexia) fiind la mare preţ în viaţa lui, care îi mai rămâne după realizarea a tot ce-şi propune în fiecare zi. Politician “de stânga” ca vicepreşedinte al PSD-ului din Petroşani, încearcă şi (se pare că reuşeşte) să-şi îndeplinească şi acest rol pe care şi l-a asumat. Toate astea (puse una peste alta) ne definesc un om care (după cum am afirmat la început) sfinţeşte locul. Oricare ar fi el.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
