Turci. Despre prezenţa turcilor pe pământul românesc am citit în toate cărţile de istorie. Există şi astăzi o comunitate puternică, mai ales în Dobrogea, unde locuiesc aproximativ 29.000 de turci. 

Cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare a lor, din punct de vedere al unităţii lumii turce, sărbătorită anual şi de turcii dobrogeni, este Nevruzul, ce premerge zodiei Berbecului. Aceasta este şi cea mai veche sărbătoare a lor, datând de peste 5.000 de ani. Cu această ocazie se gătesc peste şapte feluri de mâncare, pentru că şapte este un număr cu noroc. Se fac foarte multe prăjituri, mâncăruri din carne de oaie, bucate tradiţionale specifice. Se vopsesc şi ouă roşii, care semnifică speranţa, bucuria, lumina. Oamenii ciocnesc ouăle, pentru că este un vechi proverb care spune că “până ce coaja oului nu va cădea la pământ, nu va sosi primăvara”. Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primăvară şi colindă din casă în casă să aducă Nevruzul. Sunt răsplătiţi cu dulciuri şi bănuţi. Mai circulă şi proverbele „Oaspetele nu mănâncă ce gândeşte, ci mănâncă ce găseşte” şi „Cine nu are pâine nu are autoritate”.

Alte sărbători religioase importante ale turcilor sunt Ramazam Bairam şi Kurban Bairam. În Dobrogea, sărbătoarea se mai numeşte Seker Bairam (bairamul dulce), deoarece pe masa fiecărui musulman se găsesc baclavale însiropate cu miere şi umplute cu nucă, sarailii, halva şi cozonaci, suc şi limonadă, fistic, rahat, halviţă.

Ruteni. Rutenii fac parte din neamul slavilor, deşi există unii cercetători care îi consideră descendenţi ai populaţiilor celtice slavizate. Mărturii în acest sens apar în lucrarea „Comentario de bello Gallico”, unde Cezar îi menţionează ca fiind un trib celtic aşezat în Gallia Narbonensis. Rutenii s-au stabilit în Europa Centrală şi Răsăriteană, atât la nord, cât şi la sud de Munţii Carpaţi. Sunt cunoscuţi sub mai multe nume: rusini, ruşi carpatini, rusini carpatini, rusini ucraineni, ruteni transcarpatini. În secolele XV şi al XVI, rutenii se

răspândesc pe un teritoriu foarte mare şi nu este de mirare că sunt menţionaţi în cronicile vremii domnitorului Petru Rareş.

Rutenii au fost până nu demult oameni de munte, care au ştiut să înalţe unele dintre cele mai impresionante şi mai trainice biserici. „Rutenii sunt o populaţie slavă din centrul Europei, o populaţie creştină. Tradiţiile rutenilor nu sunt deosebite de tradiţiile celorlalte popoare slave” - Gheorghe Firczak, preşedintele Consiliului Mondial al Rutenilor.

Idealul unităţii i-a marcat pe ruteni de-a lungul vremii, iar cel care a crezut cel mai mult în ea a fost eroul naţional rutean Aleksander Dukhnovici (1803-1865). Preot şi istoric, el a rostit pentru prima oară celebrul vers: „Am fost, sunt şi voi rămâne rutean”. Tot el este autorul textului imnului naţional al rutenilor: „Ruteni din Subcarpaţi, treziţi-vă din somnul vostru greu” . (Va urma)

 

Petru Bolog – Cimpa

Documentaţie: presa vremii, dicţionar istoric şi geografic