Prin vară am scris despre starea jalnică în care au ajuns căile de acces pietonal ale podului de fier din apropierea minei Paroşeni. Şi cu scrisul am rămas.

 

Eu cu cele

zise atunci, iar cetăţenii din zonă, cei care-şi scurtează drumul spre oraş, trecând peste el, cu şi mai mari piedici. Dacă, în urmă cu vreo trei luni, mai puteai pune piciorul pe vreo stinghie de lemn, acum, pe acolo pe unde ar trebui să mergi liniştit la picior, au apărut găuri pe care, la o adică, stai să te gândeşti de două ori înainte să-ţi iei avânt, ca să sari peste ele. Şi, culmea, deşi sunt conştienţi de pericolele la care se expun, se găsesc destule persoane care le minimali­zează şi continuă să folosească podul de fier.

 

Şi, fiindcă s-au cam

săturat să-l tot cârpească cu fel şi fel de scânduri, pe care, apoi, vin şi le culeg ţiganii, locatarii din această zonă a străzii Jiu-Paroşeni au strâns semnături pentru un memoriu pe care l-au trimis sau au de gând să-l pună cât de curând sub ochii primarului. Pentru că, sunt ei convinşi, doar la Gheorghe Ile vodă vor găsi înţelegere, pentru ca lateralele podului să fie temeinic reparate. Deşi, după cum se aşteaptă, fiindcă au mai auzit asta, primarul le-ar recomanda, mai întâi, ca, până una-alta, să facă un pic ocol şi, până să ajungă unde au treabă în oraş, să se hâţâne niţel pe puntea, de curând reparată, de la Pierde Şut.