16.03.2010,  12:09:45 | 0 comentarii | 493 vizualizari
Demodokos la curţile lui Alcinou
de Ziarul Vaii Jiului
Zece ani durează războiul troian până cetatea lui Priam, strălucitoarea Troie, cade prin stratagema „calului” lui Ulise; zece ani versatilul Ulise, însoţit de tovarăşii săi pe care-i pierde rând pe rând, rătăceşte pe apele mării, prin locuri necunoscute, îndurând peripeţii incredibile; zece ani durează întoarcerea acasă, la credincioasa-i soţie Penelopa, în Ithaca, insula mică din Arhipelagul Ionic. Patru secole îi poartă legendele. După care, prin suta a opta înainte de Hristos, aedul Homer îi evocă: pe primii zece ani ai marii confruntări greceşti, în epopeea Iliada; pe cei zece ai rătăcirii lui Ulise, în epopeea ce-i poartă numele, Odiseea.  
Există o plantă profetică pentru roadele pământului şi ale muncii omului numită Rodul pământului, o plantă dintre cele zise grase, nu mai mare decât degetul mic al mâinii, a cărei arhitectură monumentală poartă figurativ însemnele tuturor roadelor anului. După întinderea şi proeminenţa lor se deduce, analogic, rodul pământului, bogăţia acestuia în anul respectiv. Tot astfel putem considera opera lui Homer: din ea
deducându-se, analogic şi nu numai, imaginile unei literaturi şi culturi, ale unor literaturi şi culturi. S-a zis că este Biblia Greciei. Şi într-adevăr, se învăţa pe de rost, fiind “hrană sufletului naiv al copilului”, cum s-a zis şi rezicem, al copilului ce sălăşluieşte în straturile noastre abisale, de azi şi din orice parte a lumii am fi. Mai mult, al copilului ce reface lumea, edenic şi artistic, ca întoarcere acasă. Pe noi ne interesează să lăsăm doar o fantă de lumină asupra unei idei din Odiseea, nu mai mare decât bobul de piper din parabola lui Buddha, întruchipată de cântăreţul Demodokos de la curţile lui Alcinou. 
Cu Odiseea, Homer a lansat în tradiţia literară genul, numit mai târziu, peregrinatio, cu înţelesuri, desfăşurate în timp şi spaţiu, între „rătăcire” şi „recuperare”, „Ceva străin este sufletul pe acest pământ”, surprinzându-se de curând, dramatic, şi de un poet modern, Georg Trakl. Dar drumul de întoarcere acasă al lui Ulise, înainte de a fi alegoric şi simbolic, trebuie să fi fost real; însă cu siguranţă, înainte de a fi real, el este alegoric şi simbolic. Ca şi în cunoaşterea teoretică, şi în cea artistică şi estetică, orizonturile şi structurile, anatomiile superioare determină pe cele inferioare. Simbolicul ordonează şi determină alegoricul şi amândouă, la rândul lor, realul cu configurările istorice şi geografice, biografice şi cotidiene. Totuşi, acesta din urmă, prin incertitudine şi „retragere” sau avansare ipotetică luminează multe determinante din orizonturile superioare. De aceea o cercetare geografică a drumului lui Ulise nu este lipsită de interes, chiar dacă de-a lungul timpului au fost momente când atenţia s-a îndreptat obsesiv numai asupra acesteia. S-a spus, de pildă, de Strabon că „Nu e obiceiul lui Homer să împletească miraculosul cu lucruri neadevărate”. Sau, invers de către Eratostene din Alexandria, care vede în stabilirea peregrinării lui Ulise o alergare „după o fantomă”, ca şi cum s-ar căuta cizmarul ce a cusut burduful pentru vânturile lui Eol, şi că toţi care îi atribuie un suport real sunt contrazişi chiar de neputinţa de a se pune de acord între ei. La fel, Albin Lesky consideră absurde încercările de a trasa „rătăcirea” lui Ulise pe o hartă, ea desfăşurându-se „într-o ţară de basm”. Totuşi, Heinrich Schliemann a descoperit Troia, luând exacte, geografic, anumite informaţii ale lui Homer din Iliada. De aceea, printre aceste Scylla şi Carybda întinse de-a lungul a două milenii şi jumătate, Armin şi Hans-Helmut Wolf îşi poartă corabia cercetării timp de nouă ani (1959-1968), aproape ca şi Ulysse, realizând „jurnalul de bord”, Drumul lui Ulise (trad. Ed. Meridiane, Buc., 1981), verificând şi determinând itinerariul, geometric şi geografic, cronologic, nautic şi cartografic, încheind cu „Relatarea călătoriei în Odysseea”. 
Armin şi Hans-Helmut Wolf urmează pas cu pas, etapă cu etapă, ca o umbră iscoditoare, povestirea lui Ulise făcută în insula Feacilor, adică a păcii, la banchetul oferit de Alcinou în cinstea oaspetelui, unde imaginea rătăcirii şi poveştii îi ajunsese înainte pe buzele cântăreţului orb, Demodokos. Şi ceea ce uimeşte este faptul că locurile, “popasurile”, “etapele” călătoriei prin marea noapte a “rătăcirii” sunt douăsprezece (adăugând şi pe ultima, de ajungere acasă)! Douăsprezece sunt şi ceasurile traseului nocturn al soarelui prin ţinuturile subpământene, în “cărţile lumii subpământene” din Egipetul antic, în acea preafrumoasă carte Amduat din mormântul marelui rege Thutmosis al III-lea. Este scrisă pe pereţii camerei sarcofagelor cu vreo mie cinci sute de ani înainte de Hristos şi cu vreo şapte sute faţă de Homer. Cuvinte cu răsunet despre aceste cărţi ale lumii subpământene trebuie să fi auzit şi Homer, transmise, în ciuda opreliştei, de către scribii Tebei. Iar dacă nu le-a auzit de la ei, sigur le-a perceput din zbaterea noptoaselor ape interioare. Dar mai înainte trebuie spus tare că ambele cărţi, şi Amduat şi Odiseea, după care urmează Divina Comedie şi Faust, fac parte din marile şi crucialele creaţii artistice ale omului şi omenirii, adevărate coordonate ale spiritului creator. Ne este dat ca sub cele două milenii de cultură, când facem linişte în lăuntrul nostru, să auzim, în armonie cu cel propriu, freamătul altor trei milenii de cultură de pe valea Nilului, şi nu numai. Nu există nicio discontinuitate abstractă între aceste milenii de cultură egipteană şi cele de după din ţinutul Europei, şi nici dintre acestea ce privesc omul ca păşind şi trecând cu siguranţă prin tărâmul noptos al morţii pentru a accede în cel luminos al vieţii şi cele ce s-au aşezat stratificat în temeiul fiinţei şi fiinţării omului, în apele foşnitoare ale marelui Sine. Grecii mergeau în Egipt pentru a se iniţia în tainele sufletului, ale morţii şi vieţii. Toate drumurile duc la Piramide, toate drumurile se întorc în şi din morminte. Sigur că îşi imaginau că nicio călătorie pe apele ce leagă pământurile nu duce la capăt, la ţărm, fără să ştii cum piramidele se leagă de Steaua Polară; poate că gesturile lor de a ridica temple de iniţiere nu erau decât taine smulse din marea artă a vieţii din lumea subpământeană, continuu reîmprospătată odată cu apusul şi răsăritul soarelui, cu mersul complet al acestuia văzut şi înţeles de egipteni. Când Homer şi-a imaginat, cu real cu tot, cu legendarele istorisiri, călătoria lui Ulise, marea rătăcire pentru întoarcerea acasă, nici nu putea să nu-şi fi petrecut sufletul prin ţinuturile tainice egiptene, urmând unul şi acelaşi, dar mereu altul, itinerar al Soarelui prin moarte şi renaştere, de întoarcere la izvor şi răsărit, împletit cu cel al omului. 
Ulterior, marii egiptologi s-au aplecat peste umărul scribilor să vadă şi să descifreze ceea ce scriu pentru a-i auzi vorbind pe vechii preoţi ai faraonilor; în timpul din urmă se apleacă în lăuntrul propriu ca asupra marelui lăuntru sau fântână a lumii pentru a surprinde şi a bea din apa clipocind de stele. Andreas Schweizer scrie în 1994 cartea Seelenführer durch den verborgenen Raum Das ägyptische Unterweltsbuch Amduat (Kosel-Verlag Gmb&Com., München; repede tradusă şi la noi, Itinerarul sufletului în ţinuturile tainice Cartea egipteană despre lumea subpământeană, Ed. Saeculum I.O., Buc., 1999), o fructuoasă încercare de a descifra psihologic textele din morminte, respectiv “cartea” Amduat. O epopee de întoarcere la izvor a Soarelui, o fenomenologie de întoarcere acasă a sufletului. Şi ce misterioasă şi uimitoare “rimare” cu epopeea lui Ulise! Amduat este o “carte” (cu texte şi reprezentări) care însoţeşte trecerea prin moarte a Soarelui şi care, totodată, însoţeşte sufletul Faraonului Thutmosis al III-lea prin mormântul săpat la marginea Munţilor de Vest din fierbintea “Vale a Regilor”. Este o carte-mormânt din care se ridică sufletul, o carte închisă în mormânt, abia “deschisă” şi descifrată de omul zilelor noastre, o carte pentru suflete, al Soarelui şi al omului, anonimă şi cerească, vie în inima morţii şi luminoasă în spaţiul nopţii. Desfăcută din anonimatul protector ea intră în rezonanţă cu puţine, dar dintre cele mai “personale” şi întemeietoare creaţii ale omului. Călătoria rătăcitoare a lui Ulise, pe ape şi numai prin întunericul nopţii, pare a relua în volute şi a particulariza pe cea a Soarelui şi Sufletului din Amduat. Împletirea lor se poate desface cu sens pe ceasuri şi etape.
În primul ceas din Amduat, zeul soarelui, cu întreaga sa suită, coboară în barca nopţii şi intră pe râul subpământean spre împărăţia lui Osiris, în zona intermediară, dinaintea “porţii”, care desparte lumea pământeană de lumea subpământeană. Din întunericul nopţii pândesc Seth, fratele-ucigaş al lui Osiris, şi demonul înfricoşător, Apophis, permanentul duşman de moarte al soarelui. El trebuie respins pentru a începe creaţia chiar din sânul nopţii, al morţii, pe de altă parte, creaţia nu poate să se realizeze decât în apropierea şi prin primejdia acestuia. Existenţa porţii este pentru a opri, în năvălirea cu nerăbdare, accesul “duşmanilor”; în comentariul psihologic, de a împiedica pătrunderea în inconştientul colectiv a celor “contaminaţi de umbre”, adică de aspiraţia “spre putere sau cu intenţia de a scoate un profit” (p. 33). Pentru intrarea în inconştientul colectiv se contează pe o “ordonare raţională” şi pe o extindere a conştiinţei pentru a recupera şi “domeniul sufletesc-animalic”. În fine, “barca milioanelor” este supraîncărcată, căci “un număr incomensurabil de zeităţi şi morţi fericiţi s-au alăturat zeului soarelui în călătoria sa prin lumea subpământeană” (op. cit., p. 42), şi este primită cu bucurie şi ovaţii de cei de pe cele două maluri ale râului. Este o jubilaţie a pavianilor, a maimuţelor, o sărbătoare care ţine în frâu puterile întunecate dintre cele două lumi. 
În prima etapă din călătorie, Ulise porneşte pe apele mării, de la Troia spre insula Ithaca, cu tot echipajul său, de 12 corăbii, dar este dus de vânt în “ţara Ciconilor”, în partea Traciei, pe valea Hebrului. “Din Ilion fui dus de vânt spre ţara / Ciconilor, pe la Ismar – povesteşte Ulise Craiului Alcinou – şi-acolo, / Surpai cetatea, ucisei bărbaţii, / Femeile luând şi-avere multă, / Le împărţirăm între noi, ca nimeni / Să nu fie lipsit de parte dreaptă. /Dam zor atunci de-acolo să purcedem / La fugă mai curând, dar bieţii oameni / Ai mei deloc nu m-ascultau, nebunii, / Şi-acolo lacom beau la vin, şi turme / De oi şi boi cornaci tăiau pe maluri / Şi ospătau.” (Homer, Odiseea, Ed. Univers, Buc., 1979, p. 208). Ciconii fuseseră aliaţii troienilor, iar comportarea însoţitorilor lui Ulise ca într-o expediţie de pradă, atrage mai cu osebire o luptă pe viaţă şi moarte. Mai spre seară, aheii sunt înfrânţi şi fugăriţi pe corăbii. Din fiecare corabie au pierderi “câte şase tovarăşi”. Psihologic, zona este intermediară, ciconii par o “prelungire” a troienilor, dar sunt şi dincoace de ape; călătorii lui Ulise sunt “contaminaţi de umbre”, de lăcomia şi prădarea fără limite, proprie luptătorilor şi îmbătrâniţilor asediatori. Se păstrează experienţele elementare, ca bucuria ospăţului, dar sufletul începe să se descarce de proprii “duşmani”.
 
Dumitru VELEA

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter