M-am săturat să îmi consum pixelii fotografiind treptele de peste drum de Farmacia Ile. Cele de lângă complexul comercial. Din dreptul chioşculeţului în care se vând produse de panificaţie. E vorba de treptele acelea ajunse într-un hal fără de hal.

 

Pe care nu cred 

că-i vulcănean care să nu le ştie. Doamna pe care, acum două luni şi ceva, am văzut-o împiedicându-se în acel loc îşi aminteşte precis şi acum senzaţia avută în acele momente. În care plasa cu mere pe care o ţinea în mână s-a rupt odată ce dumneaei a aterizat. Iar, împreună cu fructele din ea, pe jos a ajuns şi portofelul femeii. Noroc că nu erau în preajmă indivizii aceia cu feţe dubioase care-şi fac veacul lângă localul aflat la câţiva paşi de treptele astea nenorocite.

 

Dacă, aşa cum se vede treaba, 

pe primarul Gheorghe Ile îl doare la boxeri că, în vecinătatea farmaciei care-i poartă numele, oamenii îşi pot rupe gâtul în orice moment, mi-am canalizat pixelii digitalului spre alte trepte. Cele din preajma poştei, de lângă blocul din vecinătatea statuii reprezentându-l pe minerul cu două lămpi. Una din cea clasică şi o alta de felul celei care se poartă acum. Treptele astea sunt, şi ele, un adevărat pericol public, nu alta. Priviţi cu câtă băgare de seamă şi dexteritate le coboară doamna din imagine. Ceea ce înseamnă că are antrenament. Că face zilnic asta. Despre domnul din planul secund al imaginii nu vă faceţi probleme. Nu l-am surprins ridicându-se de jos. L-am pozat ridicând de jos câteva elemente componente ale treptelor. Domnul acesta locuieşte în blocul din care o bucăţică se vede şi în poză şi nu este prima dată când, fără să i-o ceară cineva, se îndeletniceşte cu aşa ceva.