Cuvânt înainte

Încă un rând de proze scurte, destul de umoristice care au fost incluse în volumul „Opriţi lumea, vreau să cobor!” şi care, bineînţeles revizuite şi adăugite, vor face parte din volumul de proză scurtă „Iubirea ta ca un cuţit în spate” aflat în curs de apariţie. Pagina de faţă este ilustrată cu două tablouri ale pictorului Iosif Ladislau Toth. Doamnelor şi domnişoarelor, puteţi râde.

Mircea Andraş

 

“Matrimoniale”

Fane nu citise niciodată “mica publicitate” (nu-l interesase) • Acum însă era forţat de împrejurări (ai lui îi ceruseră să se căpătuiască). Şi cum era într-o penurie de partide amiabile, se hotărî să recurgă la “matrimoniale” (ce e drept suna frumos)

• Primul anunţ pe care îi căzură ochii (şi scrumul de la ţigară) stipula: ‘Tânără, inteligentă, cu bani la banca, doresc un soţ aşişderea” • Fane nu beneficia decât de prima calitate, aşa că trecu la următorul; “Reuşită în toate, vreau să reuşesc şi cu tine” • (Nu-şi dădea prea bine seama ce vroia să reuşească şi cu el, dar cel puţin asta nu pretindea nimic) Se concentra asupra următorului: “Modestă dar plină de ambiţii, doresc un bărbat aşa cum mi-l închipui eu” (Fane se îndoia că îşi închipuie unul ca el • Asta în caz că era inteligentă • Că nu se specifica)

• “Dintotdeauna te-am căutat pe tine • Dacă eşti frumos, bogat şi inteligent, vino!” (Fane nu se duse • Chemarea nu era pentru el) • În cele din urmă găsi unul acceptabil “Fată de familie bună, fără prea mari pretenţii • Caut domn cu maşină • Îmi plac excursiile” • Fane avea o Dacie “la mâna a doua” (deci corespundea) • Şi îi scrise • Ea (originală) îi răspunse tot la ziar: “Trimite-mi o poză (nu cu Elvis) • De preferinţă în maşină” • Fane avea o poză de la mare într-un “Rolss Royce” • I-o expedie • A doua zi citi două anunţuri: “Primit poza • Maşina îmi convine • Cum facem lipeala?” şi, ceva mai jos, un al doilea: “Bine bărbat, frumoasă maşină • Şi eu sunt frumoasă • Las-o pe prietena mea, că nu corespunde” • Fane le scrise la amândouă

• Şi aşteptă • Ziua următoare apărură trei anunţuri • Primul de la titulară “Tu ai fixat data întâlnirii • Eu fixez locul • La cimitirul orăşenesc (că e mai linişte) “ • Mesajul prietenei: “Aia te duce în cimitir • Eu te duc în Paradis” • Şi un al treilea de la o anonimă: “Pentru domnul cu maşina • Eu sunt sexy

• Ştiu totul despre dragoste şi în plus am şi bani de benzină” • Fane era bulversat, când descoperi în josul paginii un alt anunţ tot pentru el: “Nu mă interesează maşina ta, nici frumuseţea sau inteligenţa • Te prefer aşa cum eşti • Sună la telefonul...” • Şi Fane sună imediat • Îi răspunse o voce tânără ceea ce îl bucură nespus: “A, domnul cu anunţul • Imediat vă rog • Mamaie, vino dragă odată că aşteaptă omul ăla • Cum care? Viitorul tău soţ • Şi puneţi naibii proteza aia că nu te înţelege omul când vorbeşti!”. 

 

Mărie contraatacă

Mărie ţinea una şi bună că bărbatu-său se “ţinea” cu vecina “de la deal” (cu aia de la vale nu se putea “ţine” că murise) • Astfel, casa acesteia era tot timpul sub o observaţie riguroasă • Dacă vedeai un bărbat că îşi repară bicicleta în faţa porţii acesteia, puteai fi sigur că el fotografiază printre uluci • Sau de vreun copil sărea gardul în ogradă, ăsta musai punea microfoane • Totul era organizat ca la carte (sau ca la FBI - varianta neaoşă) • Mărie a încercat până şi interceptarea convorbirilor telefonice (dar vecina n-avea aşa ceva) • A intenţionat să-i introducă viruşi în televizor (dar n-a reuşit decât să-i rupă antena) • O vreme, survolând-o de pe acoperişul şoprului, a bombardat-o cu bombe agricole (experimentând în acest sens sfecla furajeră şi o specie de dovlecei cu explozie întârziată) • Dar vecina n-a capitulat (nici în faţa ameninţării cu arme biologice) • În această privinţă a convocat-o pe baba Safta, vrăjitoarea satului (care însă, după o lungă stăruinţă, n-a reuşit decât să-i umple găinile de purici) • Bărbatu-său, văzând că acţiunile ei teroriste nu încetează, a supus-o la sancţiuni economice (nu i-a mai încredinţat niciun ban) • Apoi la sancţiuni militare (de pe urma căreia ieşea cam vânătă şi doldora de cucuie) • Mărie însă avea o alianţă • Pe Londra (aşa o chema pe vecina de vizavi)

• Asta ţinea cu Mărie pentru că şi ei îi plăcea de bărbatu-său (care îşi luase ochii de la ea)

• Şi amândouă au trecut la ofensiva terestră

• Au luat şi un consilier militar (în persoana lui moş Pandele care prinsese două războaie şi le avea pe astea) • Operaţiunea a purtat numele de cod “Mărie contraatacă” şi a fost îndelung mediatizată de babele satului (deşi presa n-a avut acces lângă gard) • Era o noapte cu lună plină (că lanterne n-aveau)

• (De fapt n-aveau baterii) • Moş Pandele a deschis drumul aruncând în aer două uluci din gard (una dintre uluci a căzut peste Mărie) • Cealaltă nu ne interesează • Apoi a intrat în acţiune vecina (care trebuia să adoarmă câinele, de fapt numai vigilenţa lui) • Dar câinele nu şi nu (până la urmă l-au cumpărat) • Cu un copan de pasăre-pane (a nu se confunda cu pasărea-liră) • Mărie a mărşăluit apoi, în siguranţă, până în tindă unde a uitat de trepte şi a vrut să le sară (n-a reuşit) • Bufnitura care a urmat a sculat tot satul (inclusiv pe moş Pandele, care adormise între răsaduri) şi atunci din casă a apărut un bărbat în ţinută regulamentară (era şeful de post) care a strigat “Stai că trag” (chestia cu trasul era o noţiune relativă, că pistolul era la secţie) • Acolo unde s-au întâlnit după aia să semneze tratatul de pace • Neamurile au trebuit să-i scoată pe cauţiune (mai o varză, mai un porumb).

 

Din balcon în balcon

Este sâmbătă seara. Pendula bătu de zece ori • În uşa de la intrare cineva bătu tot cam de atâtea ori • Manole se ridică în capul oaselor (aşa se spune) • Patul scârţâi uşor (trebuia uns).  Femeia din cealaltă parte a patului nu scârţâi deloc • Ridică doar privirea spre tavan şi şopti: “E bărbatu-meu...” • Manole nu se întrebă de unde ştia acest lucru (avea încredere în intuiţia feminină) • În ea însă nu • “Mi-ai spus că e plecat în delegaţie”

• “Era...” îi spuse ea un fapt deja constatat

• “Dar, în definitiv, e prietenul meu”, se autolinişti Manole • “Da, da’ eşti în patul lui”, ţinu să precizeze femeia • “Ei, atunci adio, Mărie” mai zise Manole şi se îndreptă spre uşa balconului • Semăna cu “Adonis” (varianta sculptată) • Ea strigă după el să-şi ia şi hainele dar el mormăi “Nu mai e timp, cucoană”, şi trecu repede şi foarte uşor (că făcuse armata la vânători de munte) în balconul vecin • Aici uşa era deschisă şi Manole vru să se strecoare tiptil când se ciocni cu un bărbat la fel de dezbrăcat ca şi el

• “E soţul la uşă, fugi!” mai apucă să-i spună celălalt şi îşi dădu drumul pe burlan

• Manole, fire calculată, urcă (cu dexteritate) un balcon mai sus • Aici totul părea cufundat în linişte încât el îşi auzi inima bătând ca un clopot (de ce bat clopotele oare?) • Apoi se dezlănţui furtuna • Din bucătărie năvăli o namilă de femeie, cu un cuţit în mână, strigând “Stai că trag” • “Se spune “Stai că te tai” o corectă Manole, bătând în retragere spre uşa de la intrare • Namila cu o mână îl ameninţa cu cuţitul iar cu cealaltă vorbea la telefon: “Alo, Poliţia, am prins un violator

• Cum de unde ştiu ce e? Păi e îmbrăcat în costumaţia specifică” • De abia acum sesiză Manole că e gol, dar n-avu timp să se ruşineze că nimeri uşa de la intrare deschisă

• Şi ieşi pe hol (unde o trecătoare, mai slabă de înger leşină) • “Ce naiba nu arăt atât de rău”, îşi spuse el, privind spre o uşă, din cadrul căreia o femeie îi făcea semn să intre

• Se conformă • O tipă care bătea suta de kilograme îl îmbrăţişa afectuos “Sărăcuţul de tine, întinde-te puţin, că mă duc să-ţi aduc ceva de băut apoi ne vom distra în neştire”

• Cum rămăsese singur, Manole coborî un balcon mai jos (şi nimeri de unde plecase)

• “Ce faci, Manole dragă? îi zise soţul Măriei, pe cine ai mai înşelat în căsnicie de bântui aşa speriat?” şi-l îmbrăţişă cu afecţiune •  “Mărie, adă ceva de băut, de mâncat şi de îmbrăcat pentru omul ăsta” şi întorcându-se spre Manole, clipi şiret “Măcar merită femeia?”. “Aş”, zise Manole (după ce Mărie plecase din cameră).

 

 

Întoarcerea din delegaţie

Într-una din revistele vremii (nu-mi mai amintesc care) era publicată o păţanie nostimă, pe care mă grăbesc să v-o relatez (evident cu înfloriturile de rigoare) pentru a o putea citi la gura sobei, sau, mă rog, a caloriferului (dacă nu v-aţi debranşat încă) • Acţiunea se petrece pe verticală (adică într-un bloc cu zece etaje) • La ultimul (prima uşă lângă lift) stătea Ionescu (un fel de şef, care făcea multe deplasări), împreună cu consoarta sa (care, fiind casnică, nu făcea nicio deplasare) • Toate bune şi frumoase (până când Ionescu a constatat că undeva, la etajul doi, stătea o fiinţă mai aproape de pământ şi de sufletul lui) • Şi aşa s-a născut ceea ce unii numesc “marea dragoste” (mă întreb cum o fi arătând “mica dragoste”?) • Şi s-au întâlnit ei pe furiş, prin te miri ce locuri, până când le-a venit ideea cea mare (nu v-o spun încă) • Astfel a venit Ionescu într-o seara, devreme (cum nu prea obişnuia) şi a rostit textul învăţat pe de rost: “Nevastă, lipsesc o săptămână • Iar m-a trimis direcţiunea de sus într-o delegaţie tocmai la mama naibii, deşi, să-ţi spun drept, m-am săturat • Plec în seara asta” • Nevastă-sa, obişnuită cu astfel de ieşiri a pus de-o prăjitură, de-o hrană rece la pachet, a răscolit dulapul după cămăşi curate (şi cravate asortate) şi deoarece “mai e o oră, mamă, şi drumul e greu” s-a grăbit cu toate alea conducându-l chiar până la lift (adică la zece centimetri de uşă) • Şi dându-i pupătura de rigoare s-a refugiat înapoi în apartament că era un frig pe hol, ceva de speriat (parcă numai pe hol) • Ionescu a închis uşa liftului, a răsuflat uşurat, şi a apăsat pe butonul etajului al doilea • (De ce pe ăsta?) Pentru că la acel orizont îl aştepta iubirea lui, toată numai lapte şi miere (scuzaţi, toată numai miere) • Izolându-se de restul locatarilor (prin cele două yale) au purces la săvârşirea “săptămânii de miere” (o lună bătea la ochi şi apoi de unde atâta concediu medical la serviciu?) şi-afară ningea liniştit şi-n casă ardea focul (adică un calorifer pe ulei) şi cei doi depănau poveşti (când mai aveau timp) • Într-o zi iubita (respectiv vecina) îl chemă la vizor să-şi vadă consoarta ducând gunoiul (“lasă să-l mai ducă şi ea, că eu l-am dus destul”) • În altă zi cele două s-au întâlnit la piaţă unde nevastă-sa cumpărase peşte (“dar ei nu-i place peştele” mormăi Ionescu • “Poate că a avut musafiri la masă” îl tachina vecina) • Odată erau chiar să facă un şoc (când consoarta le-a sunat la uşă să întrebe de nişte zahăr, că n-avea la cafea) • Şi-a venit şi ziua de pe urmă (şi ultimele ceasuri dimpreună) • Vecina răcise puţin (că dormise mai mult goală) şi gunoiul din bucătărie mirosea îngrozitor • “Îl duc eu, zise Ionescu, într-un acces de mărinimie, sunt obişnuit, şi acasă tot aşa fac” • Şi luând găleata în mână, pălăria în cap, şi numai în pijama (că făcuse sport la viaţa lui) coborî la tomberoane • Era o seară romantică, lui Ionescu îi venea să zburde • Urcă în lift, apăsă al zecelea buton (cum mai făcuse de atâtea ori) şi scuturându-şi papucii de casă sună la uşă îi deschise consoarta care-l privea uimită (domnul Ionescu se întorsese din delegaţie).