Cartea în sine are o valoa­re documentaristi­că de excepţie. A trebuit să parcurg doar câteva pagini, ca să-mi dau seama de informa­ţiile inedite conţi­nute între paginile ei. Aşadar, din punctul acesta de vedere…

 

… sunt întru totul de acord

cu domnul col.(r) Dănilă Moldovan, de la Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Valea Jiului”,  care a  rostit cuvintele de inaugurare la evenimentul petrecut în după amiaza zilei de vineri în sala Cinema­tografului „Luceafărul” din Vulcan. Cred, însă, că, totuşi, poate şi voit, a hiperbolizat valoarea lucrării „Revoluţia românilor din Transilvania 1848-1849 – Rapoartele prefecţilor revoluţiei Avram Iancu, Ioan Axente Sever şi Simion Balint”, numind-o „biblia tuturor românilor”. E o carte valoroasă, care, până a fi adusă în stadiul de a vedea lumina tiparului, i-a luat mult timp, muncă şi răbdare cercetătorului ştiinţific dr. Ioachim Lazăr, cel care semnează studiul introductiv al ediţiei, notele şi bibliografia. 

 

Eforturile domniei sale

sunt completate de cele ale doamnei Mariana Pândaru-Bârgău, de la Editura „Călăuza”, care s-a îngrijit de tot drumul parcurs de lucrare de la stadiul de manuscris la cel de carte tipărită. Acestea fiind spuse, am rămas cu un mare semn de întrebare referitor la restul celor întâmplate în afara evenimentului legat de lansarea acestei cărţi. Pentru că, fie-mi iertată îndrăzneala, vreau să fim bine înţeleşi: la un acest gen de eveniment am fost invitat. Or, mare mi-a fost uimirea - şi nu doar mie -, să constat că altceva ar fi fost programat să se desfăşoare acolo. Ceva care ţine mai mult de popota domnilor ofiţeri în rezervă şi retragere, fără vreo legătură logică cu evenimentul editorial anunţat.

 

Personal,

iar dacă greşesc rog să fiu contrazis, nu cred că acela erau locul şi momen­tul în care cadrele militare amintite să se gratuleze între ele şi să-şi împartă diplome aniversare, diplome de sărbătorile a unui anumit număr de ani de mariaj sau diplome de excelenţă. Sala a fost plină mai ales cu tineri liceeni care nu cred să fi vibrat, conform aşteptărilor, la un asemenea moment. Însuşi primarul Gheorghe Ile a fost luat prin surprindere când i-au fost înmânate o diplomă prin care i s-a amintit că se împlinesc treizeci şi cinci de ani de când consoartă îi este doamna Maria şi o alta de excelenţă. 

 

Acum îi înţeleg 

şi pe domnii ofiţeri superiori când se dau peste cap şi fac totul, ca să se păstreze în graţiile primarului Vulcanului. Care, dintre toţi mai marii administraţilor locale din Vale, de departe este cel mai generos ori de câte ori domniile lor îl vizitează fie cu ocazia unor sărbători care privesc armata, fie de genul acesteia de acum. Or, şi în acest caz, în afara faptului că, surprins plăcut fiind, a lăsat impresia că a fost flatat de atenţiile - pe şleau spus, linguşelile aduse -, lui Gheorghe Ile, ca gazdă, nu i se poate imputa cine ştie ce. 

 

Şi, pentru că am început 

cu cartea care relatează cum s-a desfăşurat în Transilvania cel mai important eveniment care a zguduit Europa mijlocului de veac al optsprezecelea, voi încheia tot cu ea aceste rânduri. Cartea, aşa cum a precizat doamna Mariana Pândaru-Bârgău, cuprinde adevăruri care au putut fi spuse la scurt timp de la Revoluţia din 1848. Dar care, să-mi fie permisă remarca, ar fi rămas ascunse şi acum marelui public dacă dumneaei şi domnul cercetător ştiinţific dr. Ioachim Lazăr nu le-ar fi scos la iveală în lucrarea la care au trudit împreună. Iar pentru asta amândoi merită sincere felicitări.

• 
• 
•