|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
16.12.2014, 00:04:28 | 0 comentarii | 712 vizualizari
Din volumul de amintiri „Restituiri” / Clientul
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
- Hai să-ţi povestesc ce mi s-a întâmplat zilele trecute, îmi spuse prietenul meu, ce mai făcea pe taximetristul, în timpul liber, în primele zile de după revoluţie.
Într-o seara, pe când aşteptam la rând în staţia din Piaţa Victoriei din Petroşani, observ un tip, solid, bine îmbrăcat, dar puternic turmentat, ce negocia cu taximetriştii din faţa mea:
- Cât… îmi iei… pân-la… la Lonea? Hâc!
- 5.000!
De fapt taxa normală era de 3.000 lei.
- Nu-ţi… dau! Hâc! Nu-ţi… dau! E clar!
- Nici eu nu te duc! E bine? i se răspundea.
Când ajunse la mine, cu aceeaşi întrebare, i-am răspuns:
- 3.000!
- Da! Tu eşti… omul meu! Hâc!... scuze! Îţi… dau! Îţi… dau!
Se aşeză lângă mine şi scoase un teanc de bancnote, de câte 1.000 lei şi-mi numără: una… două… trei, pe care le puse în cutiuţa de lângă schimbătorul de viteze, adică între noi.
Pornirăm. Clientul meu închise ochii şi aţipi. Pe la Dărăneşti se trezi brusc şi întrebă:
- Şi cât zici… că-mi iei… pân-la… Lonea? Hâc! Scuze!
- 3.000!
- Da! Îţi… dau! Îţi… dau! Hâc! Scuze! Şi-mi flutură din nou teancul de bani pe sub nas, numărând: una… două… trei, pe care le puse jos, în cutiuţă.
Pe la strada Minei din Petrila faza se repetă aproape la indigo, iar până la Lonea încă de câteva ori, aşa că-mi făceam socoteala, cu satisfacţie, la ce sumă frumuşică se strânsese în cutiuţă.
- Am ajuns. Unde staţi în Lonea?
- Da? Lângă… căminul de bătrâni. Şi… cât zici… hâc!...scuze!...că-mi… iei?
- 3.000!
- Eşti… un… domn! Îţi… dau! Îţi… dau! Şi-mi numără din nou banii.
Până la destinaţie clientul meu păru că se trezeşte de-a binelea. Când am oprit maşina, luă teancul de bani din cutiuţă zicând:
- Îţi… dau! Îşi… dau! Hâc! Scuze! Şi-mi numără: una… două… trei! Iar restul şi-i băgă în buzunar, bătându-mă pe umăr prieteneşte: eşti… un… lord! Pa şi pu! La revedere! Şi dispăru în noapte, destul de sigur pe picioarele lui.
Şi acum să vă spun un secret: eu nu l-am crezut pe prietenul meu când s-a lăudat că a primit o grămadă de bani de la clientul său şi am schimbat finalul povestirii. Oare cine a spus adevărul?
Lăsându-mi imaginaţia să-mi zboare mai sus, îl întreb:
- Îmi dai dreptate, domnule…
- Da! Îţi… dau! Îţi… dau! Hâc! Scuze!
Eliodor MIHĂILEANU
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
