|
Nr. 4264, vineri 11 sep 2026, Anul XIX
 .
18.12.2014, 21:03:23 | 0 comentarii | 1509 vizualizari
Fabule
Articole de acelasi autor
de Petronela VALI SLAVU
La un muzeu etnografic
S-a închis muzeul, sălile sunt goale,
Toţi vizitatorii au ieşit pe poartă
Şi-ntr-o dioramă, printre-opinci şi poale,
În tăcerea serii, două ii se ceartă.
Sare-ntâi cu gura una mai ţâfnoasă:
– Am o broderie-atât de diferită,
M-a-mbrăcat o fată, când a fost mireasă,
Şi cu fir de aur sunt împodobită!
Nu-s aşa, ca tine, ie de duzină,
Am pe piept, pe mâneci, minunate flori,
Sunt croită, soro, dintr-o pânză fină
Şi am fost purtată doar în sărbători,
Pe când tu, săraca, miroseai a ceapă,
Nu a levănţică, -aşa frumos, ca mine!
– Drept e c-o femeie m-a purtat la sapă,
Însă treaba asta nu e o ruşine!
Poate, toată noaptea s-ar mai fi certat,
Însă-ntreg muzeu-a fost cuprins de fum,
Un incendiu mare-n grabă s-a iscat
Şi din amândouă a rămas doar scrum.
Morala:
Plini de bogăţie sau săraci lipiţi,
Buni sau fără milă, proşti sau geniali,
Pe a vieţii scenă, suntem diferiţi,
Dar, în faţa morţii, suntem toţi egali!
Coţofana hoaţă
Recunoscută drept o hrăpăreaţă,
Având apucături de cleptomană,
Se descurca mereu să iasă-n faţă,
S-ajungă sus, cumătra coţofană.
A strâns averi cum alte păsări n-au,
Bijuterii, bani mulţi şi patru case...
Şi alte coţofene mai furau,
Dar nu au fost la fel de norocoase.
Furând, de-abia trăiau, de azi pe mâine,
Cât să le dea copiilor mâncare,
Iar pentru nişte firmituri de pâine
Intrau, săracele, la închisoare,
În timp ce coţofana cea bogată,
Râvnind, de-acum, o viaţă liniştită,
În Parlamentul Păsărilor, iată,
Ajunse într-o funcţie râvnită.
Morala
Acel ce din furat abia trăieşte
E printre semeni doar un hoţ pârlit,
Dar când hoţia îl îmbogăţeşte
Va fi apreciat ca om cinstit.
Visul unei cârtiţe
O cârtiţă cu blana lucitoare
Avea lăcaş la mine în grădină
Şi vieţuia acolo, la răcoare,
În lumea ei ferită de lumină.
Dar a aflat odată, nu ştiu cum,
Că pe pământ e viaţa minunată
Şi a-nceput, de-atunci, să sape drum
Spre lumea de afară, mult visată.
Se şi vedea jucându-se pe-alei
Şi-atunci continua, cu foc, să sape,
Cu cât creştea tunelu-n urma ei,
Cu-atât era lumina mai aproape.
A tot muncit cu spor şi cu răbdare,
Croindu-şi drum spre-un trai mai fericit,
Dar când ajunse, în sfârşit, la soare,
Lumina a orbit-o şi-a murit.
Morala:
Când ai trăit, ani mulţi, în întuneric,
Zadarnic vei înainta cu zel,
Că nu-ţi va oferi un trai feeric
Lumina de la capăt de tunel!
Visul unei şopârle
Când şopârla maronie,
A aflat că-n alte ţări
Sunt cameleoni o mie,
Cu diverse-nfăţişări,
I-a intrat în cap ideea
Că-şi doreşte o schimbare,
Un nou look şi de aceea,
Înainte de culcare,
S-a rugat, s-a tot rugat
Şi-ntr-o zi, când s-a trezit,
În livadă-a observat
Un păr mare, altoit.
Când văzu faimosul păr,
Zise ea, cu uluială:
„Am cerut, într-adevăr,
Păr, dar văd că sunt tot cheală!”
Morala:
Aţi văzut la ce a dus
Formularea cu aluzii?
Spuneţi clar ce-aveţi de spus,
Pentru-a nu crea confuzii!
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
