Alaltăieri, la un birou de contabilitate din Vulcan am cunoscut un italian pe nume Andrea. Venise, însoţit de logodnica sa, ca să-şi completeze dosarul cu actele necesare deschiderii unei afaceri.

 

Are 24 de ani

şi a venit din însorita Sicilie. Cea care l-a făcut să lase cele mai bine de optsprezece grade plus de acolo pe gerul de la noi este o vulcăneancă. Chiar dacă, aici, Andrea a trebuit să-şi pună căciulă groasă şi mănuşi, mi-a spus, într-o românească pe care deja începe s-o stăpânească binişor, că nu regretă deloc pasul făcut.

 

A închiriat un 

spaţiu comercial la parterul blocului 44 de pe Bulevardul Mihai Viteazul, în care vrea să deschidă un magazin în care să vândă produse care el este sigur că se vor trece. Mai toate neamurile de aici ale fetei au sărit să-i ajute cu ceva pe tineri. Un unchi al logodnicei italianului s-a oferit să repare şi să meşterească nişte rafturi. Omul a trebuit să muncească mai multe zile la rând, aşa că şi-a lăsat sculele în interior. 

 

Mare i-a fost, însă, 

mirarea când, într-o dimineaţă, nu a mai dat de ele. Lacătul de la intrare fusese spart, hoţul fiind posibil atras de trusa de scule lăsată la vedere. Desigur, furtul a fost reclamat la poliţie, iar unchiul a fost nevoit să-şi procure alt set de unelte. În ce-l priveşte pe Andrea, aflând exact atunci că spaţiul acesta a mai fost vizitat de hoţi şi pe când alte societăţi comerciale îşi desfăşurau activitatea în el, întâmplarea a fost un fel de rectificare la vorba aceea cu ospitalitatea românească. Nu chiar toţi românii te primesc cu braţele deschise, ca să-ţi dea. Unii de abia aşteaptă să te întorci cu spatele, ca să te fure.