Nu m-aş arăta mirat dacă unii dintre dumneavoastră aţi fi auzit deja despre propunerea fostului consilier local Ioan Dorel Şchiopu, referitoare la atribuirea numelui unui ilustru fiu al Vulcanului spitalului municipal din localitate.

 

Problema pe care

aş ridica-o eu este dacă propunerea a fost reţinută, fiindcă, într-adevăr ar merita asta, şi dacă vreunuia dintre distinşii reprezentanţi ai urbei care vremelnic ocupă funcţia de consilier local vulcănean i-a trecut prin gând s-o includă într-un viitor proiect de hotărâre. Aşa cum se cuvine să se procedeze.

 

Chiar şi pentru

Ioan Dorel Şchiopu persoana unei celebrităţi medicale cum este cea a lui Pius Brînzeu a fost necunoscută până acum ceva timp. A început să fie fascinat de ea nu în urma unor nevoi de ordin medical, cum s-ar putea crede, ci după ce a aprofundat din ce în ce mai mult ştiinţa jocului de şah. Asta, deoarece şi Pius Brînzeu, părintele flebologiei româneşti, o ramură a medicinii care se ocupă cu studiul sistemului venos, avea pasiunea aceasta. Despre Pius Brînzeu, născut la Vulcan în ziua de 25 ianuarie a anului 1911, Ioan Dorel Şchiopu îţi poate vorbi ceasuri întregi. Investigaţiile pe cont propriu l-au făcut să-i cunoască îndeaproape rădăcinile, părinţii, copilăria, anii de studiu care au culminat cu devenirea sa ca doctor în medicină - eveniment petrecut în 1939, exact la data la care îşi serba ziua de naştere -, ascensiunea profesională în Franţa şi în ţară, dar şi marginalizarea lui, ani buni la rând, până-n 1964, de către comunişti.

 

Asta numai şi

numai, fiindcă tatăl său fusese deţinut politic. În anul mai sus amintit, Emil Botnăraş, cineva din protipendada comunistă de atunci (asta-i o precizare pentru cei născuţi după 1989), avea nevoie urgent de o intervenţie chirurgicală. Şi, vă asigur, nu era vorba să fie tăiat sub limbă, din moment ce – vai ce coincidenţă! – a ajuns pentru asta până la Viena. Acolo, un domn profesor s-a uitat mirat la el şi l-a întrebat pe tovarăş că ce caută la el din moment ce cel mai tare chirurg din lume care poate să-l opereze, ca să-l facă bine, se află în România? Aşa a ajuns Botnăraş sub cuţitul lui Pius Brînzeu, după care traiectoria profesională a celui până atunci pus la index a fost cu totul alta.

 

În Timişoara,

din zece persoane întrebate despre cine a fost Pius Brînzeu, pe puţin opt îţi vor spune ceva despre el. Din punctul acesta de vedere Ioan Dorel Şchiopu are mari rezerve că la fel ar sta lucrurile şi la Vulcan. De aceea, crede el, este nevoie să ştim şi să ne mândrim cu personalităţile pe care le-a dat Vulcanul. Producem în serie cetăţeni de onoare, dar nu suntem în stare, mă rog, să le onorăm aşa cum se cuvine pe cele câteva celebrităţi pe care le-a dat oraşul nostru. 

 

De la Teodora Lucaciu 

încoace, celebra solistă de la Opera din Ecuador, al cărei nume i-a fost atribuit străzii pe care se află casa în care s-a născut şi a locuit şi şcolii la care a învăţat, nu am reţinut să se mai fi făcut un asemenea gest reparatoriu. Iniţiativa de atunci, ţin minte, i se datorează, fie iertat, medicului Mircea Gavrilaş, pe atunci consilier local, iar primarul Ovidiu Avramescu, plecat şi el în lumea drepţilor, a percutat corespunzător şi imediat la ideea doctorului. Subsemnatul a trăit acele momente şi le-a consemnat în scris. Ei, taman de aceea, asta aş vrea să văd şi acum de la unul dintre membrii comisiei de cultură a consiliului local vulcănean. Fiindcă, altfel, aş rămâne cu impresia că, în comisia aceea, stimaţii nu au altă îndeletnicire decât să vadă cât dăm la nedeie, cât la ziua vârstnicilor, cât la revelion şi ce mai rămâne pentru coroanele şi jerbele de flori…