Modernizarea Pieţei Agroalimentare a Vulcanului, prin închiderea construcţiei numite Prelata Verde, a fost bine primită de către comercianţii care vând produse agricole în interiorul acesteia.

 

Oamenii dau un

ban pentru chiria locului pe care vând, dar măcar ştiu că face. Seara, Prelata Verde se închide cu cheia şi, din câte ştiu eu, ar beneficia şi de pază. În tot cazul, nu am auzit ca, până acum, să fi dat careva atacul la ea. Iarna, precupeţii sunt oarecum feriţi de frig,  însă vara…

 

Astfel am ajuns

şi la problema de actualitate. S-a făcut frumos, e aproape zăpuşeală, iar în interiorul Prelatei Verzi e pe puţin de două ori mai cald ca afară. În partea dinspre chioşcul cu mici mai e cum e. Noroc că ţine de umbră salcia imensă de vizavi de magazinul cu ziare şi reviste al lui nea Nelu Chirculescu. Pe partea cealaltă zici că te coci. Iar peste toate, venind de sus, de la prelata cauciucată, pluteşte un miros de cauciuc încins. 

 

Una dintre femeile

care vinde spune că nu de mult a fost în audienţă la Gheorghe Ile şi i-a spus despre necazul ăsta. S-a bucurat, atunci, ascultând explicaţiile savante ale acestuia. Vom face un tavan, sub prelată, şi, în interior, nu se va mai încălzi aşa de tare, a liniştit-o primarul. Numai că a trecut ceva de atunci şi, cu toate că a mai fost cineva care i-a reamintit despre ce se petrece sub prelată, Gheorghe Ile pare-se că şi-a uitat promisiunea. Tot în ziarul de azi am scris despre soluţia pe care o aşteaptă de la el constructorii care fac drumurile în Cocoşvar. Pe asta nu ştiu dacă a copt-o, dar pe cea de la piaţă parcă a expus-o deja doamnei care i-a cerut ajutorul. Păi, dacă există, implementaţi-o, să zic aşa, domnule primar!