Ţin minte perfect că, atunci, în şedinţa de consiliu local, când cu proiectul referitor la semafoarele din preajma şcolilor, mi-am exprimat temerea că instalaţiile respective ar putea deveni tentante pentru copii şi după ce ies de la şcoală şi trec strada, în drum spre casă.

 

Atunci, ţin minte exact,

primarul m-a liniştit zicându-mi că nici vorbă de aşa ceva. Dar, iată, au trecut doar câteva zile de la punerea lor în funcţiune şi bănuiala mea s-a adeverit. Miercuri seara, în jur de opt şi ceva, pe strada Vasile Alecsandri, doi poliţişti locali îi pândeau pe câţiva copii despre care primiseră informaţia că se joacă la semaforul de la Şcoala Gimnazială nr.4. Puradeii stăteau lângă semafor şi, când se apropia vreun autovehicul, apăsau pe butonul care face verde şi permitea traversarea pietonilor. Numai că ei nu treceau strada, ci fugeau amuzaţi în altă parte. Fireşte, pentru şoferii puşi în situaţia de a opri la roşu semaforului nu era deloc amuzant.

 

Normal că poliţaii

nu i-au prins pe poznaşi, fiindcă, vigilenţi, puştii se transferau şi-şi continuau meteahna la semaforul de la liceu. Nu-mi dau seama de ce nu s-au luat din start în calcul asemenea situaţii. Eu unul am crezut că semafoarele sunt prevăzute cu senzori sau relee care le permit funcţionarea doar între anumite ore. Cum, de fapt, ar fi firesc. Cineva propunea ca intervalul acesta de timp să fie, de exemplu, între 7.00 – 15.00. Sau, mă rog, până la 18.00. Când nu mai sunt ore la şcoală. %n rest, nu aş vedea motivul pentru ca semafoarele să funcţioneze. Să fie lăsată doar lumina galbenă intermitentă. %nspre orele târzii ale serii, ca să nu mai spun în cursul nopţii,  sunt tot mai puţine persoane care trec strada. Şi, chiar dacă o fac, procedează cu mare atenţie.