În perioada 8-12 august, am participat la Congresul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, care a avut loc la Constanţa. Pentru că se obişnuieşte, în ultima vreme, să se compare sistemul nostru de învăţământ cu cel din alte ţări europene, mi-am prezentat şi eu punctul de vedere. Opinia mea, versificată, se pare că a fost împărtăşită de colegii prezenţi în sală. Fiind relatată în stilul „haz de necaz”, o ofer şi cititorilor noştri, acum când noul an şcolar bate la uşă.

 

Nu-i la noi ca în Finlanda!

 

De câte ori apare o reformă,

E însoţită de o „nota bene”

Prin care ni se spune că-i conformă,

Normal, cu normele europene.

 

Că-n Europa,-n statele de fală,

Învăţământul este valoros,

Acolo, nene, chiar se face şcoală,

Iar noi cum să rămânem mai prejos?

 

Şi, ca teleghidaţi, ne conformăm

Nu zicem „pâs”, executăm comanda...

Dar dacă tot ar fi să comparăm,

Eu aş propune să luăm Finlanda!

 

Finlanda n-are-nvăţământ privat,

Oferă şcolilor egalitate,

La ei există numai şcoli de stat

Şi toate sunt la fel de-apreciate.

 

Tot ce e necesar au în dotare,

Nu ştiu ce-s alea lipsuri şi nevoi,

Căci au, de la buget, o finanţare

De zeci de ori mai mare ca la noi.

 

La ei, de 40 de ani încoace,

Se merge, hotărât, pe-acelaşi drum,

Au reformat sistemul şi le place,

Şi nu mai fac schimbări majore-acum.

 

În România, fără încetare,

Se reformează, nu se construieşte.

Aici, când un ministru nou apare,

Noi ştim că şi-o reformă pregăteşte.

 

La finlandezi, e şcoala gratuită,

Familiile celor mari şi mici

Un euro, din buzunar, n-achită,

Pe când, învăţământul de aici,

 

Doar teoretic, este gratuit,

Căci vremurile nu sunt chiar normale

Şi au părinţii mult de cheltuit,

Căci cumpără caiete speciale

 

Şi manuale care nu apar,

La început de an, cum e firesc;

Săpun, hârtie, tot ce-i necesar,

Desigur, tot părinţii le plătesc.

 

Iar dascălii sunt nevoiţi şi ei

Să cheltuiască pentru pavoazare,

Să scoată, chiar de nu-i uşor, bani grei,

Normal, din propriile buzunare.

 

Elevii, în Finlanda, nu dau teste,

Evaluări ce-s fără de folos,

Acolo, primul lor examen este

La 16 ani şi-i serios.

 

La noi, profesorii abia răzbesc

Cu teancurile de hârtii formale

Hârţoage fără rost, ce se numesc,

Mai nou, evaluări naţionale.

 

Copiii lor învaţă cum să-nveţe,

Nu memorează lecţii, teoreme,

Ci fac experimente îndrăzneţe

Şi foarte rar primesc acasă teme.

 

Ai noştri au, şi în vacanţe, normă

De teme fără număr şi-i păcat,

Iar şcoala românească-ncet transformă

Copiii în maşini de memorat.

 

De stau elevii lor mai mult la şcoală

Şi dacă nu ajung la timp acasă,

N-auzi chiorăituri de maţe-n sală,

Căci au, la prânz, mâncare sănătoasă.

 

Primesc şi-ai noştri, zilnic, gustărică,

De la Guvern, cadou, un mic dejun:

Un corn, de fapt un fel de pâine mică

Şi lapte care (uneori!) e bun.

 

Elevii din Finlanda care stau

Departe, într-un loc mai izolat,

Ajung la şcoală fără grijă, c-au

Transportul gratuit asigurat.

 

Dar nici ai noştri nu plătesc nimic,

Deci orice cârcoteală-i de prisos,

Transportu-i gratuit, nimic de zis,

Atât că drumul e parcurs pe jos.

 

Profesorii-n Finlanda-i necesar

Să aibă comportare exemplară,

Să fie creativi, în caz contrar,

În următorul an, sunt daţi afară.

 

În România este altcumva:

Cu note mici la titularizare,

Ajunge la catedră cine vrea,

Atunci când are-o pilă în dotare.

 

La ei, remuneraţia e bună

Şi finlandezii nu muncesc în van,

Căci un profesor finlandez adună

30.000 de euro pe an.

 

Ce-aud? Aţi spus , cumva, c-am fi sărmani?

Avem salarii bune, ce mai vreţi?

Şi noi primim cam tot atâţia bani,

Desigur, în 30.000 de vieţi.

 

Profesorii, acolo, nu au prime,

Nu beneficiază de favoruri

Şi au în plus doar sporul de vechime,

Pe când, la noi, există multe sporuri.

 

Atât că unii au şi alţii ba,

Depinde câte puncte-au adunat,

Deşi prestează-aceeaşi muncă grea,

Primesc salariu diferenţiat.

 

Gradaţiile au un scop anume:

În cancelarie să nu mai fie

O atmosferă caldă, zâmbet, glume,

Ci doar invidie, mâncătorie.

 

Cei ce n-au prins gradaţie măcar

O dată, îşi forţează neuronii

Şi-aleargă după puncte la dosar

De zici că vor să prindă pokemonii.

 

 

La finlandezi, nivelul de cultură,

Incontestabil, este ridicat,

Pun foarte mare preţ pe-nvăţătură

Şi-acolo dascălul e respectat,

 

E liniştit, se simte-n siguranţă,

Aici, în schimb, chiar dacă e perfect,

E, tot mai des, tratat cu aroganţă

Şi, uneori, e pus chiar la respect.

 

Pe când la noi domnea Mihai Viteazul,

Prin lege, finlandezii-au stabilit

Că pot avea copii numai în cazul

Că se pricep la scris şi la citit.

 

În România din mileniul III,

Făcând o comparaţie normală,

Fac cei mai mulţi copii taman acei

Ce n-au trecut, măcar o zi, prin şcoală.

 

Povestea nu se va opri aci,

Şi cum copii poate avea oricine,

Aceştia fac, la rândul lor, copii

Şi viitorul, deja, sună bine!

 

Aşa stau lucrurile, realmente,

Şi-aş mai putea adăuga dovezi,

Dar am adus destule argumente

Că nu-i la noi precum la finlandezi.

 

Dar gata, dragi colegi, cu vorbăreala,

Eu spun că-i o decizie-nţeleaptă

Să ne mobilizăm, că-ncepe şcoala

Şi nu ştim ce surprize ne aşteaptă!

 

 

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.