Iniţial m-am oprit, ca să-mi dau seama de unde ar putea proveni apa închisă la culoare şi urât mirositoare care ţâşneşte din pământ. Dar, numai după ce am lărgit aria investigaţiei, mi-a fost dat să văd şi alte detalii deloc plăcute ale colţişorului de Vulcan în care am nimerit întâmplător.

 

Aria investigată,

cam de câteva zeci de metri pătraţi, se află sub deluşorul din preajma careului de blocuri NESV din centrul vechi al municipiului. Este, ca să vă fie mai uşor, la capătul străzii Romanilor, un pic mai încolo de căminul fantomă despre care vorbeam zilele trecute. Din capătul acela, în care zac mai multe autoturisme avariate, cobori o potecă abruptă care te duce până la magistrala de termoficare. Înainte de a ajunge să calc pe conductele prin care, de obicei, pe vremea asta, circula agent termic primar, m-am oprit să examinez minunăţia. Un izvor urât mirositor, aflat la câţiva metri de reţeaua  care dă în vechea magistrală de canalizare Lupeni - Livezeni. 

 

Nu m-am putut dumiri

în privinţa provenienţei izvoraşului. La fel de nedumeriţi au fost, la rândul lor, şi băieţii de la Ape care îl examinaseră cu luate aminte acum două-trei zile. Amănuntul ăsta mi l-a spus tânărul care locuieşte în căsuţa cu etaj în spatele căreia s-a arătat minunea ieşită din pământ. Totuşi, nu mi-a părut rău, ba chiar m-am felicitat, că am coborât în vale.. Fiindcă, altfel, nu aveam cum să dau peste mizeria de lângă conductele magistralei de termoficare. Tot ce vrei este aruncat aici: saltele, peturi, haine, carcasa de plastic a unui televizor şi inventarul ar putea continua. Cu siguranţă că picior de om nu a călcat de multă vreme pe aici. Şi, ţinând seama că sunt şanse extrem de mici ca termoficarea să pornească şi extrem de mari ca magistrala, care-i ca foiţa de ţigară, să facă poc, mai mult ca sigur că, în curând, gunoaiele de tot felul nu vor fi adunate, ci vor fi acoperite de zăpadă.

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•