Se pare că imobilulului de pe strada Romanilor din Vulcan, aflat în degradare şi la cheremul homeless-ilor, i-a surâs norocul. Dacă e să fie aşa, el şi-ar putea recăpăta înfăţişarea pe care a avut-o cu decenii în urmă.

 

La punctul

„Diverse” al şedinţei de consiliu local, s-a pomenit de o solicitare făcută de către o societate braşoveană. Respectiva este aceea care, acum şapte-opt ani, după ce a cumpărat fostul cămin de nefamilişti de pe strada Romanilor, numărul 1, s-a apucat să-l repare de jos până sus. Chiar şi mai sus de unde era atunci, ţinând seama că imobilului i s-a adăugat o mansardă. Lucrul a ţinut o vreme. Peretele din faţă a fost izolat termic, s-a reparat şi pe interior, iar ferestrele vechi şi ca vai de ele au fost înlocuite cu termopane. Lumea se oprea, se uita şi se minuna. O să fie ceva fain aici, îşi ziceau oamenii în gând.

 

Numai că

n-a fost să fie. Din câte mi-a fost dat să aud pare-se că între cei doi administratori ai societăţii a intrat zâzania. Aşa că, pe lângă alte posibile afaceri ale celor doi asociaţi, a căzut şi asta cu repararea fostului cămin de nefamilişti vulcănean. După ce, o perioadă de timp, a beneficiat de pază, clădirea a fost abandonata complet. Starea ei actuală v-am arătat-o într-un reportaj publicat de curând în ZJV. Nu reiau ce-am scris acolo, ci doar adaug ceva. În zilele care au trecut degradarea a avansat. Noroc că nu s-a petrecut ceva mai grav, ţinând seama că hoinarii care bântuie prin clădire la ceas de noapte fac focul, ca să se încălzească. Şi acum ajung la vestea bună.

 

Pe adresa Primăriei municipiului

Vulcan a sosit o cerere de dare în plată, expediată de către societatea braşoveană în proprietatea căreia se află imobilul. În respectivul document se propune ca acesta să fie luat de primărie în contul datoriilor pe care firma le are la administraţia publică locală vulcăneană. Datoriile cu impozitul pe clădire acumulat de-a lungul anilor şi, mai nou, pentru terenul de sub ea au ajuns la peste o sută de mii de lei. Un miliard de lei vechi. Oamenii renunţă la clădire în schimbul datoriei. Consilierilor locali le-a fost prezentată situaţia şi, apoi, scrisoarea a ajuns la comisia economică, pentru ca solicitarea să poată fi studiată cu luare aminte. 

 

La sfârşit de tot

am aflat că, foarte posibil, primăria va lua clădirea. Asta, pentru că, şi aşa, datoria de un miliard de lei vechi n-o s-o mai vadă în vecii vecilor. După ce proiectul în cauză va trece prin consiliul local şi va fi aprobat, administraţia publică locală va putea să vadă ce-i de făcut la clădire. Construcţia se ţine încă în picioare, fiindcă a fost construită după modelul anilor ’50. Cu fundaţie temeinică şi ziduri de aproape un metru lăţime. Dacă operaţiunea de reparare va fi dusă până la capăt, clădirea va putea căpăta şi altă destinaţie decât cea avută cu mulţi, mulţi ani în urmă. Ar putea fi, de exemplu, compartimentată, pentru a putea servi unor scopuri industriale. Dar asta-i o altă poveste pe care o vom depăna mai târziu.