S-a întâmplat ieri, în jurul orei 12:30. Doamna Angela Stoica venea, la volanul autoturismului său, de la Haţeg. La trecerea peste calea ferata de la Livadia a zărit, de departe, funcţionând, luminile roşii intermitente. Fiindcă echipamentul acustic de avertizare făcea gălăgie, a preferat să oprească puţin mai în spate.

 

Deodată,

a auzit pe cineva strigând că „i-a lovit trenul!”. Nu a mai stat pe gânduri, a ieşit din maşină şi a fugit spre autoturismul „Suzuki” strivit. „E cineva înăuntru?”, a întrebat consilierul local vulcănean. „Da”, i-a răspuns o voce de bărbat. Atunci, femeia a spart geamul de la uşa din spate şi a început să-l tragă afară. Omul făcea şi el eforturi, ca să se ajute pe el sine însuşi, dovadă că era întreg. Odată scos afară, Angela Stoica l-a târât departe de maşină pe bărbatul de circa patruzeci de ani. „Mai e cineva înăuntru?”, l-a chestionat ea. „Da, mama”, a venit răspunsul. „Haideţi, oameni buni - i-a încurajat ea pe ceilalţi conducători auto care se îndeletniceau cu privitul -, haideţi, că mai e o femeie înăuntru şi din maşină miroase a benzină!”. 

 

Ca prin minune, 

nici vârstnica nu acuza dureri. După ce i-a văzut în siguranţă, Angela Stoica a sunat la „112”. „Îţi spun drept, mi-a relatat ea, SMURD-ul a ajuns în trei minute. Două autospeciale au venit. Şi acum mă mir unde au fost până atunci, încât au fost aşa de prompte!”. La faţa locului şi-a făcut apariţia şi un echipaj al Poliţiei Rutiere. Fireşte, poliţiştii au stat de vorbă cel mai mult cu Angela Stoica. Puţin după aceea şi-a făcut apariţia şi mecanicul de pe locomotiva trenului mărfar implicat în accident. Doamna consilier local a răspuns tuturor întrebărilor care i s-au pus şi a promis că, dacă mai trebuie ceva, va onora invitaţia anchetatorilor. „E o mare minune că domnul de la volan şi mama sa au scăpat cu viaţă”, mi-a mărturisit Angela Stoica. Mi-a mai zis că, din cauza soarelui care-i bătea în ochi, nu a văzut luminile intermitente de la barieră. Dar, oare, semnalele acustice nu i-au ajuns la urechile petrileanului? „Totuşi, crede-mă, a adăugat ea, nici acum nu înţeleg cum a ajuns el pe bancheta din spate?”.

• 
• 
• 
•