Cele două ceasuri solare aşa zis dacice din partea de jos a Bulevardului Mihai Viteazul din Vulcan arată, încet, încet, ca nişte veritabile vestigii istorice. Ba, mai mult, ele au început să producă.

 

Ideea asta cu amplasarea

unor butuci de stejar în mijlocul celor două sensuri giratorii – cel de la „Unic” şi cel de la „C.A.P.” – i-a venit proiectantului care ne-a blagoslovit cu bulevardul redus, practic, la două alei. După ce, la mijloc, i-a tras câteva căzi de baie imense, pe care unii le numesc vălaie, pompos denumite oficial fântâni arteziene. La vremea aceea s-a spus că lemnele acelea ar reprezenta ceasul solar dacic. Cum romanii au omis să lase urme ale ornicelor aduse de soldaţii legiunilor care, ulterior, au socializat în mod plăcut cu femeile dace, vulcănenii au fost nevoiţi să le accepte pe cele utilizate de vajnicii tarabostes. Fiindcă îmi închipui că numai ei puteau să-şi construiască astfel de ceasornice în curtea casei. 

 

Aşadar, vulcănenii

au înghiţit găluşca, deşi unii s-au cam mirat că acela de la „Unic” avea iniţial douăzeci şi unu de butuci de lemn. Am zis iniţial, fiindcă, acum, „ceasul” de aici mai are în componenţă doar douăzeci de corpuri cilindrice de lemn de stejar. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu cel lipsă. E posibil să fi fost luat de acolo când ceasurile s-au dat cu o oră înainte. După ce a devenit foarte uşor, ca să cercetezi pe Google, vulcănenii au tălmăcit că, de fapt, ceasurile lor solare au foarte puţine în comun cu cele ale strămoşilor noştri. Acelea erau construite deştept. Aveau 101 stâlpi, 13 lespezi, opt grupe de câte opt stâlpi, mă rog, erau o complicăciune pe care trei profesori au desluşit-o doar după ce s-au aplecat să cerceteze mai atent calendarul de la Sarmizegetusa. De unde reiese că aburelile din mijlocul giratoriilor vulcănene au fost montate, de fapt, ca să încurce vizibilitatea din aceste sensuri. Mă mir că cei de la Rutieră nu s-au sesizat încă.

 

Partea bună

este însă că instalaţiile de lemn aşa-zis solare au început să producă. Firav, pentru moment, fiindcă doar pe câţiva butuci de stejar au crescut bureţi de… fag ceva mai mari. Ceilalţi sunt doar populaţi cu mici culturi. Nu cred că aceştia îi vor tenta pe amatorii de ciuperci, aşa că minunăţia ar putea fi exploatată în scopuri turistice. Avem deja „Ciuperca lui Ile”, aşa că de ce nu am avea şi ceasurile solare dacice cu bureţi? Lăsând gluma la o parte, după ce că încurcă circulaţia auto, stâlpii ăştia de lemn se degradează văzând cu ochii. Vreo câţiva pensionari de la „Ciupercă” au auzit, numai ei ştiu de unde, că s-ar intenţiona schimbarea lor cu alţii sănătoşi. Ceea ce ar însemna alţi bani, altă distracţie, au comentat ei îngroziţi. De aceea a fost de părere unul dintre ei, s-ar putea proceda şi altcumva înainte de… a-i lăcui. Nu, nu mai spun nimic, fiindcă i-aş da idei conducerii administraţiei publice locale. Ceea ce ar însemna studii de fezabilitate, proiecte etc. Aşa că e mai bine ca butucii solari să fie lăsaţi aşa cum sunt. Pentru că, aşa cum se observă, tot vor pleca, încet, încet, unul după altul…

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•