Articole de acelasi autor

Vulcan. Lăsate de sămânță

Vulcan Nu se caută mai deloc premierele

Dănuț Buhăescu (primarul Uricanului): „Mă mulțumesc cu cât se poate, fiindcă nemulțumitului i se ia darul!”

Vulcan Întrebarea justificată a unui consilier local

Vârful Tulișa Apelul la neuitare s-a ținut și în acest an 

Vulcan. Dați-le internet și data viitoare!

Uricani. Renovări la capelă

Uricani / Dănuț Buhăescu are de ce să fie mulțumit: noua creșă - foarte aproape de finalizare

Vulcan / Situația s-ar putea repeta

Vulcan / Despre rețelele de cabluri

Mi-aduc adeseori aminte de un film românesc de demult. Îi spunea „Străzile au amintiri” şi tare mi-au plăcut povestirile despre fiecare dintre cele despre care se vorbea în film. Şi la Vulcan sunt destule străzi care, deşi nu au fost transpuse cinematografic, au poveştile lor frumoase.

Una dintre acestea
este strada Ion Creangă. Este străduţa aceea îngustă din centrul vechi, care, înainte de podul peste pârâul Morii, face la dreapta din Nicolae Titulescu şi merge paralel cu strada Teodora Lucaciu. În anii interbelici şi mulţi după aceea, până a se construi bulevardul şi blocurile din preajma lui, străduţa asta vuia de lume. Unii mergeau la gară, iar alţii se duceau să prindă trenul. Dar unii dintre aceştia din urmă nu mai ajungeau la casa de bilete a gării.

Asta, fiindcă
întârziau ceva mai mult la cârciuma din capătul de jos al străduţei. Încă una mică, încă o bere, iar omul îşi dădea târziu seama că trenul pe care trebuia să-l ia a plecat demult din staţie. De la asta i s-a şi tras numele cârciumii: „Pierde tren”. Mai era una, tot a pierzaniei, zisă „Pierde şut”, în drum spre mină, pe strada cealaltă, peste drum de podul balansoar de peste Jiu. Nu ştiu dacă i-a trecut cuiva prin minte să inventarieze cu câte absenţe nemotivate sau zile de concediu medical s-a ales mina de pe urma acestui  local, dar întotdeauna atmosfera din el şi din micuţa sa grădină de vară era de voie bună. De dimineaţa şi până seara.

Aşa era şi la
„Pierde tren”. Îţi luai halba de bere şi, fie mergeai în grădina de vară, fie te puneai jos pe malul apei. Acum nu mai ai ce pierde în acest loc. Trenuri personale nu mai trec prin halta Vulcan, iar ceea ce am reuşit eu să pierd, ieri dimineaţă, au fost cele câteva minute cât am zăbovit aici revăzând cu ochii minţii secvenţe de acum câteva zeci de ani. Întreaga strada Ion Creangă arată exact ca în anii aceia. Îmi vine să cred că şi pietrele sunt aceleaşi şi tare mi-e că vor sta neatinse încă mulţi ani de acum încolo. Zic asta, pentru că nu am auzit până acum punându-se în discuţie modernizarea şi asfaltarea ei. La fel ca în cazul altora, aşa cum am mai spus, este posibil ca autoritatea publică locală să nu vrea ca liniştea ei patriarhală să fie tulburată.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.