Fabula manualelor

E-o nouă zi de școală și pe băncuțe stau
Sărmane manuale ce nici coperte n-au.
De multe generații au fost refolosite,
Sunt tare mâzgălite, au filele-ndoite.
E drept că-s importante, dar cui să-i pese, oare,
Că pentru toți elevii ar fi folositoare?
Atâta-s de distruse, c-abia se pot citi
Și-ar trebui-nnoite săracele-ntr-o zi.
Se-așază lângă ele un manual cochet,
O carte nou-nouță, ieșită din pachet.
Ea nu-i folositoare și nu va fi vreodată,
S-a tipărit degeaba, dar cât de bine-arată!
Se-ntreabă toată lumea de unde-a apărut,
Din care interese meschine s-a născut.
Învățământul are nevoie de-altceva
Și manualu-acesta de SPORT (!) chiar nu lipsea!

Dar el, cu aroganță, porni să dea din gură:
– Voi sunteți manuale sau doar maculatură?
Uitați-vă la mine cât sunt de îngrijit,
Căci din tipografie acuma am ieșit!
O carte învechită i-a spus înfuriată:
– Tu n-o să ai foi rupte și lipsă, niciodată,
Ci tot întreg și chipeș vei fi și peste ani,
Căci nu vor da elevii pe tine nici doi bani!
Această întâmplare s-a petrecut la școală,
Dar pentru oameni are, desigur, o morală:
Cei buni sunt dați deoparte, de multe ori, în viață,
Ca-n locul lor să vină incompetenții-n față!

Șoarecele de bibliotecă – elev în clasa pregătitoare

Un şoricel de șase ani era
Din rasa „de bibliotecă” și
Ar fi dorit să ronțăie ceva,
Ce doar la școală se putea găsi.

I-au cumpărat părinţii lui de toate:
Caiete, uniformă, toc, cerneală,
Ba chiar şi un ghiozdan modern, în rate,
Şi l-au înscris, destul de greu, la şcoală,

În clasa „zero”, care-i pregăteşte
Să-nveţe scris-cititul, peste-un an.
Acolo-n sală totul străluceşte,
Din pardoseală până la tavan.

E totul pregătit, dar nu Guvernul
A alocat vreun ban, la pavoazare!
N-a dat nimic, aşa că tot infernul
A fost pe capul doamnei profesoare.

A dat băncuţe noi, în sala goală,
Dar niciun ban de auxiliare,
Uitând că nu se poate face şcoală
Utilizând nimicul din dotare.

Nu-i nicio jucărie-n ludotecă,
Nu-s fişe, planşe, consumabile,
Şi nicio carte în bibliotecă,
Deşi sunt, clar, indispensabile.

Aşa că şoarecii au cumpărat,
De toate, fără a scrâşni din dinţi,
Iar investiţia i-a transformat
În sponsori veritabili pe părinţi.

Morala nu-i un simplu chiţăit
Şi bine-ar fi să fie auzită:
Că-nvăţământul nostru-i gratuit,
E doar aşa… o ştire gratuită!

Ai grijă ce-ţi doreşti!
(Fabulă)
 
„Mă tot gândesc, uitându-mă la tine,
C-aşa banal şi ieftin dac-aş fi,
Aş suferi amarnic de ruşine
Şi-aş plânge-ntruna, pân’ m-aş prăpădi.
 
Eu sunt model cu totul diferit,
Peniţa calitatea mi-o confirmă,
Priveşte, mi-i capacul aurit,
Ce vrei, e clar că sunt stilou de firmă!
 
Consider că-s adevărat erou,
Trăind în casa asta-atâţia ani,
Căci locul meu nu-i pe acest birou,
Alături de stilouri de doi bani.”
 
Şi tocmai când, cu sete, a oftat:
„Cât mi-aş dori de voi să mă despart!...”
O fată la birou s-a aşezat:
„Stiloul meu cu rezervorul spart!
La ce să-l ţin aicea, fără rost,
Când am vreo patru-cinci stilouri noi?
A fost de trebuinţă, când a fost...”
Şi l-a zvârlit la coşul de gunoi.
 
Vă recomand acuma, tuturor,
Să nu uitaţi morala ce v-o spun:
Degeaba ai aspect atrăgător,
Când, practic, de nimica nu eşti bun!

Rondelul profesorului ghinionist

Când nota doi, la titularizare,
Ai obținut, să suferi n-are rost,
Ai învățat, dar este clar c-ai fost
Ghinionist și, ca o consolare,

Să știi: cel care-a corectat e prost!
Ce știe el, că tu ești o valoare?
Când nota doi, la titularizare,
Ai obținut, să suferi n-are rost.

În plus, tu nu ești tocilar, anost,
Ca alții, ești un dascăl cu chemare,
Deci, fii încrezător și ai răbdare,
Căci, de la toamnă, iar vei prinde post...

Cu nota doi la titularizare!

Sonetul profesorului modern

Când nu răzbeşti în viaţă să devii
Un necalificat, un salahor,
Te faci profesor, căci e chiar uşor
Şi-n plus, lucrezi cu nişte bieţi copii.

Prea multe nu e necesar să ştii,
Doar să cobori un pic la mintea lor,
Că-n clasă tu eşti numai de decor,
Contează la dosar să ai hârtii.

Când unii te acuză-n gura mare
Că nota 2 la titularizare
Ai obţinut, să nu te sinchiseşti,

Cu fruntea sus să treci de acuzaţii,
Gândind că vin atâtea generaţii
Pe care vei putea să le tâmpeşti!

Portret: George Leteanu (Vaslui)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.