Articole de acelasi autor

Unde e frica de Inteligența Artificială?

Omenire și umanitate

Din însemnările unui extra-terestru umanist / Când vezi ce se întâmplă pe planetă e suspect să fii… „de dreapta”

Gilbert Danco vă prezintă: Noua Sfântă Treime: Capital, Producție, Profit

Proiectul „Frumoasele zile ale iubirii” : Poeme de Gilbert Danco

Poeme de Gilbert Danco

Gilbert Platinca – „Hoinar la margine de lume și de timp”

„Pseudopersonajul” din „Corvin Caffé”

Gilbert DANCO / „realitatea poemului sau realitatea pur și simplu”

Constantin Cîmpeanu – poetul ”ay”

În calitate de cititor îndrăgostit de poezie, am observat, subiectiv desigur, că această artă se adresează deopotrivă, dar în mod inegal, sensibilităţii și intelectului.

Sunt poeţi care „profită” de intelect pentru a viza sensibilitatea noastră și, invers, poeţi care instrumentează sensibilitatea pentru a ne stârni intelectul. Marian Boboc face parte din această a doua categorie de poeţi în tipologia pe care am improvizat-o eu. Deși, ca orice poet, experimentează și celălalt stil.
Poemele lui Marian Boboc mi se par cinematografice. El creează imagini color într-un spaţiu al Boemei – acesta ar fi numele pe care l-aș da „Orașului de la capătul poeziei”. Montajul acestei cărţi, ca să rămân în limbajul filmului, este (aproape surprinzător) bine gândit. Primul calup din volum, care poartă numele cărţii, răstoarnă percepţia comună cum că poezia s-ar afla, solitară și insignifiantă, la marginea locuirii. Dimpotrivă, orașul se situează la marginea poeziei. E o imagine îndrăzneaţă pentru secolul XXI. Aparatul video filmează pe verticală într-un spaţiu nelimitat, nedefinit: „de la marginea mărilor și oceanelor/ de pe creasta munţilor/ și din muchia norilor/ poezia/ se vede la fel”. 
Cadru după cadru, intervin personajele printre care Ea, Femeia, survolează. M-au interesat însă cu deosebire poemele gen haiku, cele care creează cele mai multe imagini prin cât mai puţine cuvinte: „e atât de frig/ încât dau buzna/ în inima ta” sau „ca un glonţ/ trecu poemul/ prin mine”.
În titlu am glumit. Marian Boboc locuiește fizic în centrul unui oraș, dar poetic trăiește la periferia oricărei localităţi care se supra-numește Boema.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.