Articole de acelasi autor

Nedumerirea unui pensionar

Uricani. A început schimbarea la față a centrului orașului

Pasul Vâlcan. Bucate felurite la un eveniment de nivel mondial

Vulcan. Registru aflat în atenția primarului

Uricani. Dănuț Buhăescu - un tătic fericit

Pasul Vâlcan. Hector - concurentul care nu apare pe lista de înscriere

Pasul Vâlcan. Atracție turistică insuficient valorificată

Vulcan. Scoase din uz și casate

Pasul Vâlcan. Ediția a treisprezecea a înregistrat un record de participare

Vulcan. Răspuns lămuritor

Cine să mai înţeleagă cum s-a sucit vremea asta? Nici măcar meteorologii nu ne lămuresc pe de-a întregul cum e cu valul de frig şi de ninsoare care a acoperit partea de sud a continentului american şi cu căldura neobişnuită care bântuie în Europa. Care a făcut ca, în Siberia, mai, mai să iasă ghioceii.

În atare situaţie,
a trebuit ca, în acest an, să înlocuim sintagma de „Gerul Bobotezei” cu aceea de „Căldura Bobotezei”. Acum, sâmbătă, când am plecat de la bisericuţa din Coroeşti a părintelui Mircea Braicău, nici nu-ţi venea să crezi c-ai ieşit de la slujba sărbătorii care o precede pe cea de duminică, a Sfântului Ioan. Anul trecut, tot pe vremea asta, era teroare. Numai că nu crăpau pietrele din cauza gerului. Mi-i amintesc şi parcă-i văd şi acum pe muncitorii de la secţia de termoficare a SE Paroşeni, aflaţi în zonă „F”-urilor, făcând faţă frigului în timp ce cârpeau, cu sudură autogenă, spărturile din conducte.

Slujba religioasă
de Botezul Domnului a fost fără cusur. Bisericuţa cu hramul sfinţilor Mihail şi Gavril a fost plină. Lumea a continuat să vină şi în timpul slujbei de sfinţire a apei, aşa că părintele a cerut ca uşa să rămână deschisă. Odată terminat această lucrare divină, părintele paroh Mircea Braicău s-a dus din nou în faţa sfântului altar şi i-a chemat pe credincioşi, să treacă, câte unul, ca să-i stropească şi să pupe crucea. Apoi îi îndruma spre Darius, ajutorul lui, acum student la Teologie, ca să primească anafură. „Întâi bărbaţii!”, a tunat sfinţia sa de vreo câteva ori către femeile care erau majoritare în sfântul lăcaş. Stând la rând, ca să iau apă sfinţită, am întrebat-o de calendare de perete pe doamna Tanţa care vinde lumânări şi alte divaisuri bisericeşti. „Nu mai sunt, am avut cincizeci, am zis că nu le vând, dar, culmea, le-a dat părintele pe toate, în Dallas, când a fost cu sfinţitul!”, mi-a răspuns dumneaei. M-a liniştit, însă, preotul însuşi. Luni o să meargă la Deva şi o să mai ceară câteva, fiindcă nu sunt singurul rămas fără. 

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.