Apărut la Editura „Detectiv literar”, în 2017, volumul „Parlamentul boilor” de Lică Pavel oferă cititorului nu numai amuzament, ci un prilej de meditație. Tema fiecărei fabule este de actualitate și morala poate fi considerată un semnal de alarmă. Viciile oamenilor, ale societății, sunt atribuite necuvântătoarelor față de care autorul își cere iertare, într-un motto, la începutul cărții:

Dragi porci, catâri, dulăi și boi
Și-alți necuvântători în viață,
Iertați, că-n snoavele de față,
Eu v-am făcut să fiți ca noi!

Așa cum spune scriitorul Emilian Marcu, în prefața cărții, „fabulele din Parlamentul boilor sunt piese de virtuozitate, piese care fac cinste acestei specii literare și constituie un salt calitativ în modul de abordare, prin literatură, practicat de Lică Pavel.”
Valoarea volumului e confirmată de premiile obținute la festivalurile de umor de la Iași și Slatina. Și, cu siguranță, succesele vor continua.

Parlamentul boilor

Se ştie, la parlamentare
Se dă mereu o luptă mare
Şi candidaţi sunt o grămadă
De la partide din ogradă.
De-această dată-alegătorii,
Minţiţi prea mult de oratorii
Campaniilor precedente,
Au vrut să lase repetente
Partidele mai vechi şi pline
De prefăcutele jivine,
Care, furând, au prosperat
În timp ce-ograda a stagnat.
Voiau, de-aceea, chipuri noi
Şi cum veniseră mulţi boi
Şi vaci aduse din afară,
Alegătorii jubilară,
Cu-atât mai mult, cu cât s-a spus,
C-aceştia urmăresc nespus
Cu-al lor partid, ce-i finanţat
De-un bou străin însă bogat,
Să le salveze negreşit
Ograda-n care au trăit.
Astfel c-având acum eroii,
Votanţii au ales doar boii.
Şi… printr-un simplu accident
Se născu noul parlament,
Cu legi şi-orientări neclare.

Ograda-ntreagă, prin urmare,
A dat tot timpul înapoi,
Având un parlament de boi !

Protestul muştelor

Muştele, sponsorizate
Cu bani mulţi de la bizonul
Care-aflat departe,-n state
Cu putere de-a da tonul
Unor bâzâieli ciudate,
La semnalul lui, cu toate,
Au zburat spre piaţa-n care,
Bâzâind, mai mult drogate,
Cereau ca-n ograda mare
Să nu fie guvernate
De albine lucrătoare.
Puteau chiar s-argumenteze
Că guvernul încercase
Ca prin legi s-amnistieze
Pe cei ce îi condamnase,
Mai demult fosta putere
(Acum foarte decăzută),
Care n-a putut da miere
Cât a fost la vârf văzută.
Dar acum, muştele toate,
Îndemnate de muscoiul
Şef de stat, înfierbântate,
Vrând să facă ele roiul,
(Pretextând legea cu hoţii,
Care nici n-a fost votată),
Îi chemau pe idioţii
Din ograda derutată,
Să se-alăture cu toţii
Muştelor şi unor vite
Ce strigau şi ele „hoţii”
Pentru că erau plătite.
Dar, deşi-îşi dorea muscoiul – 
Preşedintele de stat – ,
Ca-n guvern s-aducă roiul
Muştelor de pe rahat,
Cei mai mulţi din locatarii
Curţii s-au gândit, normal,
Că n-au cap protestatarii 
Care uită-un fapt banal:

Dacă orice muscă-ar face
Miere, până şi săracii
Ar putea să-şi umple-n pace
Sacii, de la coada vacii!

Irosirea votului

De când partidul de porcine
Avea şef nou, îi mergea bine.
Cel vechi, dintr-un motiv anume,
Plecase de nebun prin lume,
Deci, cu acest şef nou de rasă,
Le-a dat altor partide clasă,
În lupta grea electorală.
Partidul porcilor, cu fală
A-nflăcărat ograda mare
Cu un program de guvernare,
Ce prevedea schimbări majore
În viaţa tuturor, pe ore;
Urma să aibă de mâncare
Oricare necuvântătoare,
Cu mult mai mult decât ea poate
Că spor va fi de-acum în toate.
Şi-a fost partidu-nvingătorul
La vot, cum a dorit poporul.
Mulţimea necuvântătoare
Avea de-acum speranţă mare,
Că-n Parlament, majoritarii,
Deci porcii, copleşeau măgarii.
Doar că întors de la plimbare
Acel fost şef, gelos se pare
Pe porcul ce purta drapelul,
L-a tot muşcat să-i facă felul.
Cum lupta de la vârf n-aduce
Decât ruptură, s-a pus cruce 
Majorităţii de porcine
Dar şi programului, vezi bine.
Astfel văzură toţi cum votul
L-au irosit porcii cu totul.

MORALA e-ntr-o-nvăţătură
De noi ştiută, din Scriptură:
Nu daţi la porci mărgăritare,
Că vi le calcă în picioare!

Cocoșul și penele

Pintenat și-nfumurat, 
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele, 
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
De pe creangă a sărit
Să le rupă trenele,
Dar din zbor s-a prăbușit,
Neținându-l penele.
Și atunci, c-un nod în gât,
Simțind rău migrenele, 
Și-a spus: „Mă înalț atât
Cât m-ajută penele!”.
Petronela Vali SLAVU

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.