10.10.2019, 18:17:32 | 0 comentarii | 2087 vizualizari
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
Pe mine și pe Gil ne leagă o prietenie de aproape 30 de ani. Aș putea spune că-l cunosc destul de bine, la fel cum fiecare dintre noi are și părți pe care celălalt le cunoaște mai puțin. Din acest considerent poate nu sunt cel mai în măsură să scriu despre ultimul volum de versuri al lui Gil realitatea e cea frumoasă ficțiune, apărut la Editura „Fundației Alfa”, Cluj, 2019. Din cauza subiectivității. Dar poezia, în genere, e pură subiectivitate.
Eu văd poezia ca un cub concentrat de trăire și sentimente, concentrat care exprimă foarte bine timpul limitat al expresie omului. Dacă viața e limitată, atunci de ce să nu o exprimăm sub o formă condensată?
Asta reușește Gil prin poezia sa. Să ne transpună în lumea ideilor, gândurilor și, mai ales, a sentimentelor sale. Într-o discuție privată autorul a recunoscut că, acest din urmă volum, a fost adunat dintr-un imens material poetic. Și volumul a ieșit foarte bine. O primă remarcă pe care o fac cu privire la acest volum e că poeziile sale sunt foarte personale. Nu spun că un cititor neutru nu se poate regăsi în acest volum sau că nu-l poate înțelege, pot spune cu siguranță că eu îl înțeleg mai bine deoarece îl cunosc pe Gil. Multe poeme ale volumului sunt dedicate ba Ellei, fiica lui Gil (pianistă în devenire, francofonă etc…), Iuliei (soția lui Gil), Clujului, unor prieteni, tatălui ori jazz-ului și cărților (care sunt în imaginarul poetic al lui Gil la fel de importante ca personajele). Din toate aceste poeme transpiră sentimentele și trăirile autorului în legătură cu cel care-i sunt dedicate versurile.
Secvența I: Ella – fiicei mele; poemele dedicate ei exprimă trăirile lui Gil, pe care, într-o anumită măsură, vrea să le transmită Ellei, ca în poemul Străfulgerare „eram singur pe dealurile împrimăvărate/ un fulger/ la zece metri de mine/ a urlat:/ !dă-te măi mai încolo/ eu nu m-am dat… /al treilea fulger/ n-a mai venit”. Ori Ella apare ludic în universul poetic al autorului ca în Activități casnice „trăgeam cu aspiratorul când/ fiica mea Ella m-a enervat/ și de supărare/ am aspirat-o/ după câteva secunde de tăcere/ din sacul aspiratorului/ ea striga:/ tati/ aspiră și pianul/ trebuie să exersez”. Toate aceste poeme dedicate Ellei sunt forma unei griji pe care fiecare părinte o are față de copilul său. Numai că grija lui Gil îmbracă o haină poetică.
Secvența II: Iulia - soției mele; poeme dedicate Iuliei, soția lui Gil. Acestea sunt cele mai pătrunzătoare și profunde. Semnifică iubirea purtată de Gil, dincolo de viață și moarte, soției sale. Ca în poemul Iuliei: „absența ta contează/ deși am scris în tinerețe romanul Eu contez/ vorbeam atunci despre mai-mult-ca-prezentul/ un timp gramatical inexistent/ nu m-am dezis sunt tot atent/ la carpe diem sau la alt dicton/ viața a rămas o coincidență mortal/ amin sau amen (n.s. Mi-aduc aminte cum șopteam glumind în timp ce făceam dragoste: lumânările ți-au ars sutienul/ acum/ ești întreagă/ îți sărut sânii/ vocile trupului tău mă îndeamnă/ să sting lumânările/ apoi…)”.
Secvența III: poeme dedicate unor prieteni, Marc, Marian Boboc, Ioana, Lavinia, Adrian Cerchez… Aceste poeme sunt mărturia unor legături profunde cu cei cărora le sunt dedicate. Pe de altă parte sunt mărturii ale clipelor, discuțiilor poetului cu prietenii săi. Ori constituie o lecție pentru aceștia. Un diagnostic ca în poemul Din cauza artelor (pictorului Adrian Cerchez): „când poeții sunt triști/ planeta e bolnavă/ parfumul naturii/ parfumul oamenilor/ se dezintegrează… viața aidoma/ începe în sfârșit/ apocalipsa/ ! să aprindem maestre o lumânare”. În poezia dedicată lui Marian Boboc poeții vor face noua politică a decontaminării „când se va opri trenul am strigat tare/ vom căuta cazare/ la prietenii necontaminați/ împreună vom face noua politică a decontaminării”. Poemul Emigrare cu prietenul Cosmin face referire la trecutul lor comun clujean, la lecturile și locurile prin care cei doi au poposit.
Secvența IV: poeme dedicate cărților și Jazz-ului. Sunt alte două mari pasiuni ale poetului. Atât cărțile cât și jazz-ul sunt terapii împotriva nerațiunii, singurătății. Deseori cărțile sunt la fel de importante ca oamenii pentru Gil, poate uneori există cărți mai importante decât unii oameni, după felul în care vorbește Gil despre ele. Jazz III – „melodia măsura orice pas/ paralizații de pretutindeni/ s-au ridicat în ritm de jazz/… melodia măsura orice pasăre/ zborurile de pretutindeni/ m-au făcut să cresc mare…”.
Acestea sunt câteva secvențe ale universului poetic al acestui volum. Volumul e scris cu pasiune, profunzime, amintire, sensibilitate. Pe de altă parte, volumul este unul extrem de personal. Volumul exprimă cu succes ceea ce este Gil ca poet. Și nu numai… Cititori din toate țările - citiți-l!
Ciprian DÎRJAN
Comentarii articol (0 )
Nu exista niciun comentariu.
   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
|
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.
Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.