Articole de acelasi autor

În preajma zilei de 1 mai 1925 / „Conspirația” sindicaliștilor social-democrați – „dejucată” de Siguranță

Un sindicat pentru domnul director general al minelor și nu doar...

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Muncitorimea minieră în urmă cu un secol / „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Cum vă place scăldatul: / La putină sau la cadă?

Marian Boboc vă prezintă / La 3 luni după revolta de la Lupeni, vizita-revanșă fără glorie a lui Nicolae Ceaușescu

Marian Boboc vă prezintă: În urmă cu un secol – Valea Jiului sub ape

Marian Boboc vă prezintă / „Mine” clandestine interbelice din Valea Jiului

Lumea arde și Regele Carol al II-lea inventează decorații și dă comenzi de portrete
La 3 iunie 1937, Constantin Argetoianu notează în stilul său sarcastic despre „înaltele” preocupări regale într-o Europă foarte agitată, dar și despre cum se dădeau comenzile pentru portretele regale. Și mai ales cine și de unde se plătea:
„De necrezut: 
Pe când conducătorii tuturor țărilor din lume se preocupă de gravele probleme economice și politice ce se cer soluționate cât mai grabnic, Majestatea Sa Regele Carol se îndeletnicește cu noi creații de decorații. România s-a mulțumit timp de decenii după proclamarea Independenței sale cu două ordine, Steaua și Coroana României și cu medalia Bene Merenti, pentru merite artistice și literare. Regele Carol I către sfârșitul domniei lui a adăugat ordinul Carol I conferit în condiții excepționale. Regele Ferdinand, cu prilejul războiului a mai creat și ordinul Mihai Viteazul rezervat răsplătirii faptelor de arme. Carol al II-lea nu s-a mulțumit cu înființarea unei nesfârșite serii de decorații, a mai revoluționat și pe cele existente, a schimbat panglicile Stelei și Coroanei, a aruncat peste umerii oacheșilor decorați cu Mihai Viteazul alba mantie a Cavalerilor Teutonici (!!) făcându-i de râs, și câte alte bazaconii. Ultima invenție e un cordon suplimentar la Steaua României. Pe lângă gradul de Mare Cruce cu cordonul cunoscut s-a mai creat acum clasa I: un cordon cu o dungă albă lată pe mijloc!
În același timp, s-a mai înființat încă un colan (aveam deja două) pe lângă ordinul Serviciul Credincios care ia rang între Marea Cruce a Ordinului Carol și Colanul acestuia! Fericită țară!
Fericită, căci în momentele sale pierdute când nu e reținut nici de decorații, nici de uniforme, nici de nasturi - Majestatea Sa, Regele nostru iubit, se ocupă și de ea. Dovadă: a chemat zilele trecute în audiență pe Macovei, directorul general al C.F.R.-ului, ca să lucreze cu dânsul. Macovei, dorind să-i explice toată situația de la căile ferate s-a dus la Palat cu grafice, cu statistice și cu doi funcționari. Abia intrat în cabinetul Regelui, Majestatea Sa i-a spus: Te-am chemat să te rog să-i comanzi lui Știubei portretul meu, pentru Căile Ferate, și să-i dai și un acont (!!) de 100.000 lei. Și audiența a fost terminată. Macovei a plecat cu graficele lui, cu urechile pleoștite, și însoțit de surâsul subalternilor săi. Știubei, băiat de talent, a fost sau este aghiotant la Vodă, dar mai ales persona gratissima pe lângă madam Lupescu. După cum se vede solicitudinea Regelui pentru C.F.R. e mare”.
Dacă există vreo asemănare între comanda unui tablou cu aranjamentele Galei „Bute”, în mișcarea unor bani publici pentru foloase personale, aceasta este, pur și simplu, întâmplătoare. Nu-i putem bănui pe cei implicați că s-ar fi inspirat din memoriile lui Argetoianu… Căci ,ca să se inspire trebuia să le doboare cu un uppercut de cititor pe ringul lecturii… 

LECTURI DE NOAPTE (PÂNĂ SPRE DIMINEAȚĂ)...
Luptându-mă cu potopul insomniei m-am apucat azi noapte „Contribuția preoțimii române din Ardeal la războiul pentru reîntregirea neamului (1916-1918)”. Autorul, preotul Sebastian Stanca, este născut la Petroșani și este unul dintre fiii preotului Avrama Stanca, o figură emblematică a ortodoxiei jiene. Apărută în 1925, cartea (de fapt, broșura), este reeditată în 2015 de editurile „Argonaut” și Episcopiei Devei și Hunedoarei și updată cu conștiinciozitate de editori (Mihai Octavian Groza și Mircea Gheorghe-Abrudan),
O carte care mi-a reconfirmat destinul patriotic (și) al unor preoți care au slujit în Valea Jiului în vremuri tulburi de tot.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.