07.10.2020, 21:42:50 | 0 comentarii | 719 vizualizari
Poeme de Ioan Dan Bălan
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
ECHILIBRU INSTABIL
Lângă Peşteră trupul nu moare singur, pentru necuprins îi stau de-o parte şi de alta Poetul şi Sihastrul, gândul şi iubita; omul nu aflase că Moartea murise, păstra zâmbetul dulce-amar pe fuscelul de sus al scării sub norii care ocoleau şi soarele care se înălţa, ştia că a fi lipsit de trup era ca lipsit de Cer, la ultimul fuscel frica îl încercase sâcâitor că era prea devreme să-ncerce haosul cu degetul…
Lângă Peşteră nu dispare nimeni şi nimic, tot şi toate sunt oprite în timp, doar apa izvorului se întoarce, cum spune Blaga, nor, numai că omul nu aflase că Moartea murise, (cu ochii în cer nu prinzi în privire stele căzătoare…) zâmbetul dulce-amar lega nod de râs şi plâns, ploaia sărată îi uda faţa pruncului scos din cristelniţă: din ochi, soarele şi pământul semnalizau rotitor că (şi) în faţa Peşterii echilibrul este instabil !...
(Pietrele care poartă cuvinte vorbesc, tac pietrele care nu au cuvinte, cele însemnate îşi caută perechi şlefuite când cioplitorul de dincolo doarme visând.)
Poetul uită să dea în piatră cu cuţitul, Sihastrul poartă praful pietrei pe genunchi după perdeaua de ploaie gâtuită-n furtună, fulgerele lasă din loc în loc fulgeroane pe tot grohotişul care înoată în viaţă – grohotişul are viaţa născută din grohotiş !
Limpede, în faţa Peşterii Poetul se întreabă : cum merge mulţimea cu picioarele împletite?
Îndrăzneşte până-n târnaţul lăcaşului, Congenere, priveşte seminţele lăsate de păsări să încolţească, aşează-te pe scaunul de piatră la masa meditaţiei, ascute pana de vultur şi scrie cu sânge de scoruş cartea cu litere fosforescente, nemuritoare: pietrele poartă cuvinte în dialog lângă sihăstrie şi-n fiecare distih apar chei şi răspunsuri .
În toţi şi toate se găsesc răni ascunse, mulţimea fugară îngână rime cântătoare şi puzderia de priviri aşteaptă şi crede: Congenere, e momentul pentru încă o trăire, furtunile se lasă peste ţara unde se schimbă ochelari de cal pe măşti de carnaval, unde femeile prind aer fertil în piepturi şi votează pentru ordonanţe militare…
În târnaţ Poetul ştie să cerşească rândul la rostire: descrie între utrenie şi mezonoptică vâltorile, pune afişe la înălţimea măştilor, primeşte coroniţe şi voaluri, mesaje tantrice de la femeile care ies din maternităţi cu ferestre spre sud, lehuze şi cu lapte de mamă muls pe pansamente care trebuie să acopere, să vindece rănile cu însemnele rătăcite în urme, în mulţime, în Sihastru, în El …
DREPT DE PROPRIETATE
În faţa Peşterii mulţimea cere Poetului poezii, Sihastrului să spună rugăciunea cu voce tare, hrănită, să bată mătănii cu poftă sporită, apoi se aruncă în inima din mijlocul ei să se bucure de bătăile regulate.
Nu se ridică nimeni să strice ordinea, sunt îngenunchiaţi cu faţa spre Peşteră (unii citesc pe frontispiciu cuvântul PATRIE), stau la coadă aşteptând pomana Cerului de parcă ar reuşi să facă dispărut ultimul gând negru, ultimul virus care ar putea să-i despartă…
(Îmi caut mâinile prin buzunarele somnului, scot de sub frunte cuvânt după cuvânt, apoi încerc dalta unghiei în tabla de piatră şi mă rog pentru dreptul de proprietate!)
(NU) SE ÎNTÂMPLĂ
În faţa Peşterii (nu) se întâmplă ciudăţenii după rugăciune unii sărută flori alţii sărută degetele (trei) mâinilor se aliniază ascultători la triluri, mugete, foşnete calcă liniştiţi, încrezători din trecut în viitor mângâie gândurile odihnite pe iarbă şi frunze lângă ei Poetul se îmbată în peisaj aşteptând liniştea înaltă în care pana să scrie cu tot harul izvorât din cuvinte
Nimic şi totul (nu) se întâmplă în faţa Peşterii cei care trec află cum se plimbă lumina liberă cum orice aer lăsat lângă aer liberă ca mireasma pâinii lângă gustul vinului liberă ca timpul hoinar (rătăcit!) prin timp – timpul care vorbeşte alb precum Sihastrul în somn
da, cei care trec aleg între nori şi senin între enoriaş şi sfânt, între sărac şi avut trăiesc cu mulţimea sărutul plin de polen şi repetă ritornela corului divin: în capul de sus al scării începe cărarea suspendată şi se aude, se aude, se aude „dubito ergo cogito”…
ACUM
Urc până la fruntea Poetului cărând cuvinte – în faţa Peşterii din cuvinte se construieşte – semenii trag de cărămizi din vocale şi consoane să urce unul lângă altul unde soarele poate fi atins să admire albinele care cântă pentru toţi înveselite cu polen şi lăptişor de matcă
Urc şi ridic pe cale câte un cuvânt-jalon pe care să-l asculte dezbrăcaţii de podoabe ei vor să afle cum pot trece dincolo de Peşteră sperând nerăbdători la eden cu lapte şi miere
Strig dubito ergo sum fugărindu-i dintre Poet şi Sihastru sunt intruşi în peisajul familiar la orizont cuvintele strigate sunt şi nu sunt ale mele însumi mă aflu intrus precum vietatea care ceartă pornirea de a fi salvat la zidul cu aripi de înger
Strig îndrăzneţ ad libitum plasat între cei doi adică „ehe-hei, mulţime, cine mă lasă lângă mine să iubesc totul precum demnitatea potecii în trupul celui care urcă, urcă, urcă”?
Cu un genunchi aproape îngropat în piatra Peşterii deschid încă un ochi pentru vedere clară : vieţuitorii de acolo au puterea de a limpezi şi cărarea creşte puternic luminată şi-n cel îndrăzneţ.
PEŞTERA: DEZVĂLUIRI
În dreptul peşterii piatra însemnată nu se ceartă cu piatra neînsemnată, floarea de colţ pe stânca de sub vânturi nu se ceartă cu florile curcubeului, în vale firul tare creşte îmbrăţişând firul fraged al ierbii de păscut.
Toate vietăţile se tămăduiesc sub puterea Înaltului: Poetul alină auzul Sihastrului cu câte o priceasnă recitată melodios, sămânţa pusă la încolţit de porumbei şi privighetori caută loc reavăn între stâncile netezite, între pietrele însemnate şi cele neînsemnate se ţes plase ca de păianjen din părul Dalilei, pentru a ţine grija departe de semnele Soarelui, Lunii.
Poetul şi Sihastrul păzesc seminţele la o lacrimă distanţă una de alta, sunt porniţi să ocrotească colţul verde ieşit în trecere vie, proaspăt în datorie, ca toate ale păcii înalte să îmbrace poiana din zori în zori, cu corole înmiresmate de flori, pentru trecerea prin sfinte porţile Cerului!
OGLINDĂ CU SILVANĂ
În peretele peşterii e pitită oglinda atârnată de Cuiul lui Pepelea la vedere, să fie la îndemâna permanentei Silvana dintre izvoare.
Imaginea ei apare ca de nicăieri, când mugurii cântă păstrând ritmul desfacerii.
Silvana vine din Cer cu viaţa reînoită prin ghiocelul care o fereşte de zăpada rebelă, cu alai de şoimi şi cinteze, mierle şi piţigoi, cu stoluri care îşi semnalează cuiburile vechi : vine, măre, vine de dincolo, din Tot îndemnată de zodiile atent urmăritoare şi trăieşte orgasmul fecundării din muguri până departe, unde se oglindeşte de rod viitor cu tot şi toate,
Silvana vine cu umerii dezgoliţi în nuanţe de verde, doritoare de mângâierile ploilor încălzite de soare, de adieri şi pofte cum de prostituate foşnitoare printre frunzele uscate, devenite călătoare…
Corul codobaturilor o acompaniază bătând din cozi în apa care se cere proaspătă, între maluri netede. Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|