TRECERE  ASURZITOARE…

                           Scriitură anecdotică, semi-encomion

 

… a tăcerii care strigă în gura mare

între răsufletul greu  dintre inimă și frunte

e lupta cu sine, acolo, între formele goale

în care se amestecă o pasăre  fără aripi

cu zborul îndrăzneț peste oceanul verde

și răutatea unei femei păstrată  acasă

da, pasărea din femeie așteaptă strigând tăcută

către mulțimea care aplaudă primind orice

femeia face din aripi leagăn sub soare

iar tăcerea zborului devine amețitoare

 

Aiurea se țipă-n vânt, în gol, în nori, în cer

starea taie fâșii tăcerea păsării, a femeii

în jurul Peșterii pământul e pentru corbi și aușei

pentru care răbdarea e mai lungă decât Calea

veniți, bateți din palme, bărbați, să credeți!

 

Credincioșii fără vină curbează nemărginirea:

să fim în stolul nostru, să fim familie

desenată cu traiectoriile zborului pe zare –

zbor al femeii sau al îngerului cu sarcini păzitoare

care trebuie să tacă în poiană și pe mare

să tacă precum mulțimea disciplinată

 

(Poetul apare? Sihastrul dispare? cum, care?)

încă se dăruiesc meteori și gloanțe trasoare

cu îndreptare spre corectă închinare:

trăiască învârtejit și…la mai mare!...

(de ce versul pierde rima-n depărtare?)

 

Intrarea Peșterii e acoperită cu tristeți năucitoare

și pe culme, în zare, toate-s înțelegătoare…

 

PANTUM

În Peșteră șoapta e ton și ecou

masa-i primire și casa-i lumină

târnațul deschide zarea- halou

piatra și lutul sunt haina divină

 

 

Masa-i primire și casa-i lumină

tavanul prin stele se-nalță ușor

piatra și lutul sunt haina divină

semn e de drag și cald e de dor

 

Tavanul prin stele se-nalță  ușor:

”Alegeți, oameni, steaua-călăuză!”

semn e de drag și cald e de dor –

raza să-i fie poetului muză

 

”Alegeți, oameni, steaua călăuză!”

plugarii poartă sfânta greutate

raza să-i fie Poetului muză

plugu-i deschide ochiul din spate

 

Plugarii poartă sfânta greutate

târnațul deschide zarea-halou

plugu-i deschide ochiul din spate…

în Peșteră șoapta e ton și ecou

 

POEM  INVERSAT

 

E chinul surd, tăcut, nu doare,

geme tristețea coaptă-n vis,

sub vânt nisipul oazei sare

cum lacrima-n sărut promis.

 

Praful de timp arde-n picioare

și-n urma tălpii de-a călcat;

cum să lași cerul  pe cărare

când rob luminii te-ai semnat ?

 

Pe scară-n zori așezi ce-apare

spre miezul zilei din nocturn;

iubirea cântă-n încercare

și-n ținta ei: cordul din turn.

 

Adânc să crezi, la ființare

dalb sufletul râde deschis;

de drag adie-n vânt trădare –

timpul ascuns veșnic în vis.

 

El sus, noi  jos, Înaltul  prinde

în psalm Cuvântul din abis :

fără- a iubi cald și cuminte,

crezi că poemul s-ar fi scris ?

 

ÎN  GERAR

Revin acasă din singurătate

Mă trage tristețea cu ancora-n cot

Ger viu îmi sună la ușa din spate

Pierd oxigenul și răsuflu azot

 

Secunde din ornic cad înghețate

Golul din sobă se-aprinde în jar

Cu tine-mprejur înseamnă departe

Cad lacrimi din coșul ratat de hornar

 

Țeapănă-i  pana  ce cade din mână

Cerneala din streșini e arsă-n  gerar

Munții coboară din culmi în țărână

Poetul își înalță fruntea cu har

 

Bulb dalb, ghiocelul cere făurar

Și colțu-i vernal se-nalță temerar !

 

GHIOCEI, FETE ȘI MIEI

Ies oile și ciurdele de miei

să fugărească iarna de pe deal

își râde baciul ochii-n ghiocei

făcând spre soare cruce, semn vital

 

Se-aude vântul șopotind pe creastă

despre parfumul reavăn din grădini

cântă-n azur privirea cea măiastră

a păsării cu pene din arini

 

Se trag spre peșteri negura și norii

lumea mirată cântă boreal

în ciocuri porumbeii poartă zorii

spre galben-roșu, echinocțial

 

Valea se lasă verde-n repezi ape

vii, în pădure mugurii plesnesc

pe tâmple îngerii vor să adape

gânduri ce-n viață proaspăt îndrăznesc

 

Vrăjite, fetele cu dor încing

spre Dragobete cerc de ghiocei

ah, vreau păcatul veșnic să-mi înving…

din pășune se-aud gingașii clopoței !

 

SUFERINȚĂ

Mă doare miezul  nopții și-o rotire

din partea nouă, lume nevăzută

se poartă chip de scrib pe-această rută:

zi arsă într-a templului simțire

 

Hoinar prin munți, pe câmpuri, sub oceane

 din Machu  Pichu-n Sarmisegetuza

în Kogayon nalț casa unde muza

vrea cer cu vise-țigle, vise-olane

 

Îmi fac bagajul; în călătorie

mă scot față de mine ca pe Cale

și în răcoarea coaptă-a dumisale

nocturn mă doare până-n bagdadie

 

Sufăr urât : am liniște-n domeniu

și-o să mă port mileniu cu mileniu !

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.