22.06.2021,  23:27:35 | 0 comentarii | 522 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Livezeni / Nedeia de Rusalii de la Mlaștină
Booking.com
de Gheorghe OLTEANU

Până sus la poiana Izvoru, la locul numit „La Mlaștină” din Sașa Livezeniului, cei circa cinci kilometri îi faci, la pas, cam într-un ceas. De la podul de peste Jiu, o iei imediat la dreapta și tot te duci pe drumul forestier care urcă până mai bine de cota 600. După ce se termină asfaltul, o ții pe calea de pământ.

 

Dacă vrei să mergi

cu mașina, trebuie să te gândești de două ori, ca să faci asta. Pe o bună parte s-a lucrat la pozarea subterană a conductei de apă potabilă care va fi captată de la deal, operațiunea nu este încă gata, și, din cauza asta, în multe locuri drumul e praf. Plin de gropi și mâl din care un autoturism de talie mică și cu garda la sol obișnuită nu are cum să scape, oricât de dibaci ar fi șoferul. În ce mă privește nu a trebuit să-mi fac probleme, fiindcă, duminică, în jurul orei 12.00, am ajuns acolo în jipanul cu volan pe dreapta condus de Nicolae, mezinul soților Fabian și Rafila Drăgănescu.

 

A fost a doua oară,

prima dată în iunie, 2019, când am ajuns la coliba lor de la Mlaștină. Vorba vine colibă, pentru că este o casă în toată regula. O clădire din lemn ridicată pe temelie de piatră, cu cameră de dormit și cu încăperi de lucru necesare celor care petrec luni întregi la munte în compania oilor, vitelor sau a caprelor. Stâlpi electrici nu se văd în jur, astfel că, pentru asigurarea necesarul de curent, pe acoperișul casei a fost montat un panou solar. Nu am fost primul care a fost întâmpinat, în ziua de Rusalii, de deja acum bunii mei prieteni Fabian și Rafila. Curtea era plină de bărbați, femei, fete și băieți îmbrăcați în straie populare de sărbătoare. M-am reîntâlnit cu Mitu Lascăr, cu soții Ienulescu, Gălățan, Marinesc, cu Aurora Petresc, fiica și mama ei, cu Ilie Zăvoi, ginerele lui Para, cu Liviu Uscatu și soția sa Maria. Cu Marius, Emil și Cătălin, frații mai mari ai lui Nicolae,  dar și cu alții ale căror  nume nu le-am reținut.

 

Mesele pentru ospăț

erau deja puse pe pajiștea din spatele șurii, la umbra unui arțag impunător. Cuvântul de bun venit a fost rostit de Rafila Drăgănescu. O femeie aprigă, momârlancă get-beget, care, alături de Fabian al ei, se încăpățânează să ducă mai departe și să le insufle și celor tineri tradițiile locale legate de marile sărbători creștinești. Asta „fără pomeni de la primărie”, a spus răspicat femeia la deschiderea primei nedei de Rusalii de după pandemie. Rafila a amintit că, pe vremuri, moșii și strămoșii făceau la fel, deși erau săraci: „Unul aducea mălai, altul slănină, un altul venea cu o găleată de varză și erau bucuroși că fiecare putea să contribuie cu câte ceva”.

 

Mai apoi,

oamenii, rostind „Hristos s-a-nălțat!”, au ciocnit ouă roșii și s-au îmbiat unul pe celălalt cu țuică adusă de acasă. Palincă și vin avea din belșug, la „colibă”, și Fabian, așa că nimeni nu a sfiit când a fost chemat să încerce un pahar și… mai multe. După puteri. S-a pus muzica, iar sub arțar s-a cântat și s-a jucat. Câteva picături de ploaie i-au determinat pe petrecăreți să ducă mesele în șopru. La doi pași de focul la care Petru Gălățan din Slătinioara mesteca profesional mămăliga. „Când începe să fiarbă trebuie s-o ții așa un pic mai mult de o jumătate de oră!”, mi-a zis el sfătos.

 

După ce aceasta

a fost răsturnată pe un platou din lemn, deasupra ei s-a făcut semnul crucii, iar mai apoi a ajuns în farfuriile în care gospodina care-l ajuta punea, din cazanul de alături, tocană de ieduț. Bunătate de mâncare stropită din belșug cu țuică și vin. Sau cu suc și apă minerală pentru șoferi și neînvățați. Un pic mai târziu, după ce mesenii au mai jucat sau au stat la povești,  au apărut pe masă și mititeii, făcuți pe jarul pe care fierseseră tocănița și mămăliga. Copiii, îndeosebi, s-au aruncat pe prăjitura din care, am observat, mâncau cu poftă. Spre cinci după amiază pe munte a dat o ploaie care i-a făcut pe petrecăreți să se adăpostească fiecare pe unde a putut. Eu eram deja în autoturismul de teren în care, alături de alții, Nicolae mă ducea jos la șosea. Cum se întâmplă mai întotdeauna, perdeaua de stropi s-a sfârșit brusc la Iscroni. La Vulcan nici pomeneală de ploaie…


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter