03.08.2021,  22:04:17 | 0 comentarii | 323 vizualizari
CĂLĂTORIILE CONTINUĂ!
Booking.com
de Marian BOBOC

Dar nu este suficient, această activitate trebuie ajutată și de publicitate: „Față de compania serioasă ce societatea a întreprins prin agenți, biroul de pe Calea Victoriei, etc., pentru a comercializa și a introduce pe cât mai mult arderea cărbunilor, investițiile făcute în acest scop vor trebui, pentru a avea un rezultat cât mai bun și real, completate cu o cheltuială pentru publicitate și reclamă”. Publicitatea și reclama trebuie să fie realizate într-un ritm susținut pentru a-și putea atinge obiectivul: „Pentru ca publicitatea și reclama să poată avea un rezultat pozitiv sau cel puțin să poată impresiona publicul, trebuie neapărat să fie făcută cu o oarecare intensivitate minimă. Sub această intensivitate minimă, reclama nu mai are răsunetul și nu mai poate impresiona decât o mică parte din public”.

Inginerul care a întocmit referatul consideră că efortul agenților de a face cunoscut „Autocalorul” este insuficient, de aceea nevoia unei publicități intensă, turate „la maxim”, este imperativă: „Un exemplu tipic îl avem în cazul Autocalorului, unde, cu toate că am adresat mii de circulare, cu toate că am trimis agenți în toate părțile, sunt persoane care ar trebui să fie în situația să cunoască aparatul și care nu au aflat încă nimic de el. Deci, necesitatea absolută de a avea o reclamă făcută cu o intensivitate mai mare decât minimul necesar”.

Intensitatea este o condiție imperativă, nu și suficientă, dacă nu este dublată și de alte atribute ale publicității: „Reclama și publicitatea, chiar dacă sunt făcute cu inventivitatea necesară, dacă însă nu sunt bine dirijate, dacă textul nu este bine studiat și în legătură cu imaginile ce le acompaniază, dacă acestea nu sunt făcute cu simțul psihologic necesar pentru a interesa publicul căruia se adresează, dacă nu sunt publicate și arătate acolo unde sunt cel mai eficace, dacă, deci, sunt făcute de persoane nepricepute, riscă să fie complet ineficace și deci, să devie o cheltuială inutilă”. Cum se pot transpune toate aceste cerințe ale publicității în practică? Simplu, apelând la profesioniști: „Necesitatea absolută ca reclama și publi­ci­tatea să fie făcută de oamenii de meserie”.

Inginerul Panai­­tescu știe că societățile miniere subvenționează presa, acordând sume importante unor publi­cații pentru publicitate.

De fapt, această finanțare are un scop mai abscons: în schimbul banilor pen­tru „publicitate” respectivele ziare trebuie să dea dovadă de comprehensiune față de societățile miniere, în momente sociale mai delicate (concedieri, negocierea contractelor colective de muncă etc.), când opinia publică este mai iritată. Însă, referentul vrea să pună la lucru acest spațiu publicitar neproductiv, în care îndeobște apar reclame seci cu sigla societăților miniere, lipsite de conținut publicitar, o formă fără fond, un suport menit a avea ce factura: „Societatea acordă în fiecare an sume importante jurnalelor sub formă de subvenție. Va trebui cerut, în schimb, spațiul gol de reclamă socotit în număr de linii pro reclamă și la pagina desemnată dinainte. Valoarea acestor linii va fi apreciată după tariful redus pe care-l acordă ziarele agențiilor de publicitate”. Apoi, după folosirea acestui spațiu publicitar plătit (ca formă de protecție) cu reclamă utilă, în cazul de față reclama la cărbunele brichete Corona și la soba Autocalor, se va adăuga și alte componente ale acțiunii publicitare: „La spațiul gol ce l-am avea în schimbul subvențiilor se adaugă celelalte cheltuieli de reclamă necesare, cum ar fi surplusul de linii peste cele obținute ca mai sus, broșuri, reclamă, în trenuri și tramvaie, anunțuri la radio etc”. Astfel, trăgând linia și adunând aceste cheltuieli se for­mează bugetul alocat publicității „Autocalorului”. Bineîn­țeles că în buget sunt cuprinse și alte cheltuieli, cum sunt remu­nerarea celui care se ocupă de punerea în operă a publicității, plata desenelor și fotografiilor, decontarea deplasărilor etc.

Referentul subliniază profesionalismul de care trebuie să dea dovadă cel care se ocupă de  publicitate: „necesitatea absolută de a face reclamă prin persoane de meserie versate în această branșe”. Acest deziderat trebuie pus în practică de urgență, dar nu de oricine. După o sondare a pieței, inginerul Panaitescu alege J. Walter Thomspon&Co. O firmă care are capacitatea de a pune în practică publicitatea Autocalorului și care are sediul reprezentanței  în București pe Bulevardul Take Ionescu, la nr. 9. Contactată, J. Walter Thompson Company înaintează la 10 august 1934 o ofertă amănunțită, din care aflăm cum era structurată o campanie publicitară în perioada interbelică:

„Pe baza convorbirilor avute cu Dl. inginer Panaitescu aș Dv., vă supunem următoarele propuneri pentru viitoarea cam­panie de publicitate destinată lansării brichetelor Coroana.

Având în vedere timpul înaintat și cunoscând din experiență intervalul necesar pentru pregătirea unei campanii serioase, credem că deciziunea dv. trebuie să cuprindă publi­citatea prin presă, broșuri și eventual radio, dusă cu mare intensitate, pentru a obține efecte imediate.

Din discuțiunile pe care le-am avut cu Dl. inginer Panaitescu, presupunem că bugetul acestei campanii se va ridica la circa 550.000 lei, plus comisionul nostru de 100.000, inclusiv cheltuielile pentru texte, desemnuri și planuri.

Fixăm aceste cifre înainte de a avea un calcul exact, deoarece ne aflăm complet în vederile Dv., conform indicațiunilor primite cu privire la cuantumul comisionului.

Ținem a sublinia că acest comision va fi perceput numai la valoarea comercială a publicității ce vom face, iar nu la sumele efective pe care le veți plăti ziarelor, sub altă formă.

Bineînțeles că în cazul când valoarea comercială a anunțurilor va întrece suma forfetară arătată mai sus, comi­sionul nostru va crește proporțional.

Dacă Dv. sunteți de acord cu propunerile formulate, că rugăm a ne comunica de urgență indicațiunile cu privire la campania de publicitate, pentru a da curs lucrărilor de pregătire.

De altfel, ținem să menționăm că broșura pe care am făcut-o pentru Dv. a fost tocmai în vederea campaniei ce va urma. Ea vă poate da o idee despre felul cum concepem și în principiu și în executare publicitatea Dv.

Primiți, vă rugăm, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni.

J. Walter Thompson Company S.A.R.”

J. Walter Thompson Company S.A.R. este o companie americană. Fondată în 1864, compania are în 1934 o îndelungată expertiză pe piața publicitară.

Inginerul Panaitescu informează conducerea societății miniere Petroșani că bugetul de 650.000 lei, pretins de firma americană, este „un minim necesar pentru a face o reclamă eficace”.

În cele ce vor urma vă prezentăm în amănunt și câteva rapoarte din ciclul „bătăliei pentru Autocalor”.  

 

Serviciul „Autocalor” - luat în… peniță 

Importanța „Autocalorului” este dată și de faptul că organigrama Direcției Generale a Societății „Petroșani” cuprin­dea un serviciu special care deservea această între­prindere industrială, și care se numea chiar așa: Serviciul „Autocalor”.

În perioada interbelică sediul central al societății de exploatare a cărbunelui din Valea Jiului se afla la București. De aceea între direcțiile și serviciile Societății Petroșani și sediul central exista o corespondență fecundă. De-a lungul timpului, tot cercetând diferite dosare ale Societății Petroșani - Direcția București, mi-am pus întrebările cine se ascunde în spatele bogatei corespondențe economice și cum arătau funcționarii care le întocmeau. Cum presa locală era zgârcită cu publicarea fotografiilor, am renunțat, volens-nolens, la satisfacerea acestei, hai să-i zicem curiozități. Aceasta până când am achiziționat o raritate bibliofilă: un album de caricatură! Opinez că e o raritate bibliofilă deoarece nu l-am găsit în nicio bibliotecă sau arhivă, unde am efectuat diferite documentări.

Albumul de caricatură a fost tipărit în 1935 la Tipografiile Române Unite S.A. pe un format 21x31 cm. Pe prima copertă scrie „Album de caricatură 1935”, titlul gardat de o siglă stilizată a Societății Petroșani. Pe coperta a IV-a e tipărit doar „Studio Humor” și numele tipografiei. Din păcate, o asemenea operă de artă nu și-a asumat-o niciun autor, numele sau semnătura artistului nefiind scrise nicăieri. Volumul are 62 de pagini, conținând 51 de desene alb-negru și 11 titluri de „capitole”.

Fiecare caricatură se răsfață generos pe câte o pagină tipărită pe hârtie lucioasă, fiind precedată, cu distincție și ca protecție pentru desen, de câte o pagină goală de calc.

De fapt, cele 11 „capitolele” sunt denumirile serviciilor Societății Petroșani, fiecare capitol cuprinzând caricaturile angajaților, după cum urmează: Direcțiunea - 5 caricaturi, Secretariatul - două, Serviciul Tehnic - 4, Contabilitatea - 12, Serviciul Cărbuni - 9, Credit-Control - 5, Comercial - 3, Casieria - 2, Registratura - 2, Autocalor - 6 și Furnizori - unul. În total, sunt caricaturizate, în diferite ipostaze, 51 de angajați ai Soc. Petroșani.

În volum sunt portretizați și câțiva ingineri care sunt „personajele” acestei cărți.

Inginerul I. Bujoiu, directorul general al Soc. Petroșani, tronează în fruntea unei mese (de lucru) în jurul căreia sunt așezate 8 persoane. Direc­torul general citește un document. Ceilalți par că ascultă cu atenție. Figura lui I. Bujoiu, desenată la o „scară” mult mai mare, în contrast cu a celor din jurul mesei, iese în evidență.

Grigore Schileru, unul dintre subdirec­torii Soc. Petroșani, este surprins pe un deal, de unde contem­plă obiectivele indus­triale ale Văii Jiului: funiculare, puțuri, in­cin­te de mine. Astăzi de pe același deal, din același unghi, dar și din altele, dl. Schileru s-ar întrista văzând cea mai rămasă dintr-un minerit, cândva înfloritor.

Nici angajații Serviciului „Autocalor” nu scapă de penița anonimului (dar talentatului) caricaturist.

Inginerul Puiu Razu este un amestec de meseriaș, cu cleștele într-o mână, și de funcționar cu mapa sub braț.

Alt inginer, Vlad Berindei, e un tip îndrăzneț și devotat serviciului din care face parte, din moment ce transformă „Autocalorul” într-un autovehicul, cu care circulă în mare viteză și… în flăcări. Trece cu voioșie chiar pe lângă blocul unde are sediul societatea „Petroșani”, spre cons­ter­narea polițistului și a unei trecătoare.

În slujba „Auto­calorului”, inginerul Gheorghe Judescu își pune în joc toată elocința și toată puterea de convingerea, indiferent de frumusețea și de noblețea feminină. Din poziția și atitudinea doamnei căreia i se adresează, reiese că Judescu a găsit cheia succe­sului (măcar la femei): o pre­zentare a performanțelor „Autocalorului”.

Un alt angajat al „Autocalorului”, Helmutt Knal, este prezentat ca un vânător. Desenul lasă loc la interpretări, întrucât nu ne lămurește asupra carac­terului lui Knal: este un bun „povestitor”-vânător sau un „ochitor”-vânător de elită?

Doamna (sau domnișoara) Martha Ștefănescu, o femeie coafată elegant, știe să bată bine la mașină, din moment ce scrie după dictarea unuia dintre șefi. Este harnică (din mașină ies râuri-râuri de hârtie scrisă), energică (literele mașinii de scris sar cu vioiciunea unor păstrăvi).

 

 

 

 

O ÎNTÂLNIRE CU URMĂRI PENTRU CULTURA ROMÂNĂ

 

La 20 decembrie 1934 inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan pleacă într-o călătorie de studii în Franța, Belgia și Germania. Dincolo de misiunea tehnică pe care o îndeplinește și al cărui raport îl prezentăm în corpul cărții, călătoria va avea și o importanță majoră pentru cultura românească. De ce? Pentru că inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan îl întâlnește la Paris, în atelierul său, pe Constantin Brâncuși. Aici se pun bazele unei realizări celebre între cei doi: Coloana Infinitului.

Inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan se naște la Craiova în 1905, într-o casă pe strada Madona Dudu, unde a locuit și Brâncuși, un apropiat al tatălui său.

Ștefan Georgescu-Gorjan își amintește („Portal Măiastra”, nr. 3/ 2005) începuturile carierei sale inginerești: „În 1928 am fost angajat de Societatea Petroșani ca inginer începător. Am fost trimis, cu un stipendiu modest, la uzinele Siemens-Schuckert de la Viena, unde am făcut 6 luni practică (și am învățat și dialectul vienez, pe lângă perfecționarea în limba germană). Înapoiat în țară, n-am vrut să rămân în București la Direcția Generală, ci am cerut insistent să fiu trimis in Valea Jiului, la exploatare, ca stagiar, pentru a învăța meserie. Transferul meu s-a făcut către sfârșitul anului 1929. Am intrat în contact cu atelierele (atelierele Centrale Petroșani - n.a.), după un îndelung stagiu în subteran, unde am făcut cunoștință cu minerii și cu munca lor grea”.

În volumul „Am lucrat cu Brâncuși” (Ed. „Universalia”, București, 2004) inginerul Georgescu-Gorjan rememorează întâlnirea memorabilă cu Brâncuși de la Paris: „Mi-l reamintesc mai bine pe sculptor din 1922, când a locuit în casa noastră veche din strada Sofia Caneciu nr. 6 (în prezent strada Lupeni nr. 8) vreo 2-3 zile. Aveam atunci un chioșc în curte, în care Brâncuși ședea de vorbă cu tata, iar noi îi ascultam. Eu eram în penultima clasă de liceu. Am fost  impresionat de simplitatea și modestia acestui om, celebru încă pe atunci, și care luase în ochii noștri, după povestirile tatei, proporții de mit. Ne-am simțit foarte în largul nostru în tovărășia omului blând, liniștit, care ne povestea la masă întâmplări ciudate și hazlii din viața lui agitată, atât de neobișnuită, în comparație cu obiceiurile prozaice ale provincialei Craiove. Din 1923 m-am desprins de Craiova spre a urma cursurile de inginerie, apoi m-am stabilit la Petroșani, unde am fost angajat ca inginer, astfel că nu mai știu dacă și când l-a revăzut Brâncuși pe tata.

În schimb, societatea Petroșani m-a trimis în iarna 1934-1935 într-o deplasare de serviciu în diverse localități din Europa, având ca obiectiv principal Parisul. Pe la sfârșitul anului 1934, îi duceam lui Brâncuși, în atelierul său din Impasse Ronsin nr. 11, urări de bine din partea tatălui meu. Fără a cunoaște data precisă a primei mele vizite la Brâncuși, știu că s-a petrecut cu puțin timp înainte de 26 decembrie 1934 când am trimis, în interiorul unei frumoase gravuri de Yvon, felicitări de sărbători familiei mele la Craiova. Într-un post-scriptum la acea felicitare am exprimat lapidar impresia formidabilă pe care mi-o făcuse marele sculptor: Am fost la Brâncuși cu care am stat mult de vorbă. E un adevărat artist, de geniu. Mesajul de veche prietenie al tatei mi-a deschis, ca un Sesam, sanctuarul artei acestui sihastru al culturii. Brâncuși mi-a dezvăluit atunci, în cuvinte lapidare și sincere, în limbajul său oltenesc, colorat, viu și uneori pigmentat cu câte o vorbă franțuzească, multe din tainele și cheile artei sale. După cum se știe, Brâncuși era foarte bucuros de oaspeți, dar nu de orișicine. Nu putea suferi pe cei curioși din snobism. El, omul cel mai cinstit și cel mai sincer, iubea sinceritatea și ura mai mult decât orice prefăcătoria, lingușeala, cinismul. Când artistul mi-a deschis prima dată ușa atelierului și m-am găsit, fără tranziție, în universul brâncușian, nu mi-am putut ascunde uimirea și emoția. Într-adevăr, opera lui Brâncuși nu poate fi intuită complet decât în ansamblul și la locul ei de zămislire: în atelierul sculptorului, în care fiecare lespede de piatră, bucată de metal sau grindă de lemn a suferit lente și neîncetate transformări, după ce a fost îndelung privită, observată, ghicită, cioplită, lăsată, retușată, iarăși lăsată, din nou luată și finisată imperceptibil, cu dragoste, cu meșteșug, cu o răbdare suprao­menească, cu geniu creator.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 4 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter